9 definiții pentru melițare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELIȚÁRE, melițări, s. f. (Rar) Acțiunea de a melița și rezultatul ei; melițat1. – V. melița.

melițare2 sf vz amenințare

melițare1 sf [At: POLIZU / Pl: ări / E: melița1] 1 Zdrobire cu melița pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 2 (Fig) Flecăreală.

MELIȚÁRE, melițări, s. f. Acțiunea de a melița și rezultatul ei; melițat1. – V. melița.

MELIȚÁRE, melițări, s. f. Melițat1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

melițáre (rar) s. f., g.-d. art. melițắrii; pl. melițắri

melițáre s. f., g.-d. art. melițării; pl. melițări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MELIȚÁRE s. v. melițat.

MELIȚARE s. melițat. (~ inului.)

Intrare: melițare
melițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melițare
  • melițarea
plural
  • melițări
  • melițările
genitiv-dativ singular
  • melițări
  • melițării
plural
  • melițări
  • melițărilor
vocativ singular
plural

melițare

etimologie:

  • vezi melița
    surse: DEX '98 DEX '09