Definiția cu ID-ul 1275885:
Tezaur
MELIȚÁRE1 s. f. Acțiunea de a m e l i ț a1 (1); melițat1. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. După melițarea unui capăt, smocul [de in] e introdus cu capătul celălalt, care se tratează în mod identic. LTR2. – Pl.: melițări. – V. melița1.