MECANIC, -Ă, mecanici, -ce, s. f., s. m., adj. I. S. f. 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică. ◊ Mecanică cerească = ramură a astrologiei care studiază mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale. ♦ (Înv.) Mecanism, mașină. 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării. 3. Tratat, manual de mecanică (I 1, 2). II. Adj. 1. Care aparține mecanicii (I), privitor la mecanică, de mecanică. 2. (Și adverbial) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat. 3. (Și adverbial) Care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat. ♦ Care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic. III. S. m. și f. Specialist în mecanică (I 1, 2). ♦ Persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor. ♦ Persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist. – Din (I) lat. mechanica, germ. Mechanik, fr. mécanique, (II) lat. mechanicus, fr. mécanique, (III) lat. mechanicus, germ. Mechaniker.

mehanic, ~ă s, a vz mecanic

mihanic, ~ă s, a vz mecanic

MECANIC, -Ă, mecanici, -ce, subst., adj. I. S. f. 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică. ◊ Mecanică cerească = știință care se ocupă cu mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale. ♦ (Înv.) Mecanism, mașină. 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării. 3. Tratat, manual de mecanică (I 1, 2). II. Adj. 1. Care aparține mecanicii (I), privitor la mecanică, de mecanică. 2. (Și adv.) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat. 3. (Și adv.) Care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat. ♦ Care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic. III. S. m. și f. Specialist în mecanică (I 1, 2). ♦ Persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor. ♦ Persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist. – Din (I) lat. mechanica, it. meccanica, germ. Mechanik, fr. mécanique, (II) lat. mechanicus, it. meccanico, fr. mécanique, (III) lat. mechanicus, germ. Mechaniker.

MECANIC s., adj., adv. 1. s. mașinist, (înv.) mecanician. (~ pe o locomotivă.) 2. adj. v. mecanizat. 3. adj. fizic. (Acțiunea ~ a vântului.) 4. adj. v. automat. 5. adv. automat. 6. adj. v. papagalicesc. 7. adv. v. papagalicește. 8. adj. v. dogmatic.

mecanic, -ă s.m., s.f., adj., adv. I s.m. (mec.) 1 mașinist, <rar> motorist, <reg.> moșinar, <înv.> mecanician. Este mecanic la o moară. 2 (rar) mecanic de tractor v. Tractorist. II s.f. 1 (mec.) mecanotehnică. Mecanica este tehnica procedeelor în care intervin forțele motrice, legile echilibrului, mișcării corpurilor și mecanismelor. 2 (fiz.) mecanică cuantică = mecanică ondulatorie; mecanică ondulatorie = mecanică cuantică. Mecanica ondulatorie studiază fenomenele care se petrec la scară atomică și subatomică. 3 (art.; geol.) mecanica solurilor = geomecanică. Mecanica solurilor studiază legile mecanice ale modificărilor scoarței terestre. 4 (art.) mecanica fluidelor = hidromecanică. Mecanica fluidelor studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și acțiunea lor asupra corpurilor solide cu care vin în contact. 5 (tehn.; înv.) v. Mașinărie. Mecanism. III adj. 1 mecanizat, <rar> mașinizat, sistematic. Totul este mecanic în secția de tesătorie. 2 fizic². Acțiunea mecanică a vântului. Prin anumite procese mecanice se produce căldură. 3 (despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) inconștient, instinctiv, mașinal, reflex, <fig.> automat, automatic. Salută cu un gest mecanic al mâinii. 4 papagalicesc. Nu este recomandată învățarea mecanică, deoarece nu dezvoltă gândirea. 5 dogmatic, schematic, simplist, <fig.> liniar, rigid. Are o viziune mecanică asupra vieții. IV adv. (modal) 1 inconștient, mașinal, reflex, <înv.> mașinalicește, mecanicește, <fig.> automat, automatic. Răspunde mecanic la toate întrebările care i se pun. 2 mașinal, papagalicește, <înv.> machinalmente, <fig.> automat. Copilul mic repetă mecanic ceea ce spun părinții în casă.

MECANIC s., adj., adv. 1. s. mașinist, (înv.) mecanician. (~ pe o locomotivă.) 2. adj. mecanizat, (rar) mașinizat, sistematic. (Mori ~.) 3. adj. fizic. (Acțiunea ~ a vîntului.) 4. adj. automat, automatic, inconștient, instinctiv, mașinal, reflex. (Gest, act ~.) 5. adv. automat, automatic, inconștient, mașinal, mașinalicește, reflex, (înv.) mecanicește. (Merge, reacționează ~.) 6. adj. papagalicesc. (Reproducere, asimilare ~.) 7. adv. automat, mașinal, papagalicește. (Repetă ~ ceea ce aude.)