mecanicist, ~ă [At: CONTEMP. 1949, nr. 120, 7/1 / Pl: ~iști, ~e / E: mecanic + -ist] 1 a Care este în conformitate cu principiile mecanicismului (1). 2 a Care se referă la mecanicism (1). 3 a Care aparține mecanicismului (1). 4 smf Adept al mecanicismului (1).

MECANICIST, -Ă, mecaniciști, -ste, adj. Care este în conformitate cu principiile mecanicismului, care se referă la mecanicism. Idealism mecanicist. ♦ (Substantivat) Adept al mecanicismului.

MECANICIST, -Ă adj. Referitor la mecanicism, propriu mecanicismului. // s.m. și f. Adept al mecanicismului. [După rus. mekaniceski].

MECANICIST, -Ă I. adj. materialism ~ = filozofie materialistă care explică toate fenomenele prin analogie cu cele mecanice. II. adj., s. m. f. (adept) al mecanicismului. (după rus. mekaniceskii)

MECANICIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de mecanicism; propriu mecanicismului. /<it. meccanicista

mecanicist adj. m., s. m., pl. mecaniciști; adj. f., s. f. mecanicistă, pl. mecaniciste

mecanicist adj. m., s. m., pl. mecaniciști; adj. f., s. f. mecanicistă, pl. mecaniciste

mecanicist adj. m., s. m., pl. mecaniciști; f. sg. mecanicistă, pl. mecaniciste

MECANICIST, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este în conformitate cu principiile mecanicismului (1), care se referă la mecanicism. Cf. CONTEMP. 1949, nr. 120, 7/1. La baza sistemului mecanicist al lui Bloomfield stă considerarea limbii ca un fenomen pur biologic. L. ROM. 1953, nr. 2, 93. O reminiscență a psihologiei asociaționiste, mecaniciste. RALEA, S. T. II, 35. 2. Ș. m. și f. Adept al mecanicismului (1). DM. - Pl.: mecaniciști, -ste. – Din mecanic + suf. -ist.