MECANICIST, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este în conformitate cu principiile mecanicismului (1), care se referă la mecanicism. Cf. CONTEMP. 1949, nr. 120, 7/1. La baza sistemului mecanicist al lui Bloomfield stă considerarea limbii ca un fenomen pur biologic. L. ROM. 1953, nr. 2, 93. O reminiscență a psihologiei asociaționiste, mecaniciste. RALEA, S. T. II, 35. 2. Ș. m. și f. Adept al mecanicismului (1). DM. - Pl.: mecaniciști, -ste. – Din mecanic + suf. -ist.