matisare sf [At: DP / Pl: ~sări / E: cf fr matissage] (Teh) 1 Legare a capătului unei frânghii, al unui cablu etc., pentru a împiedica destrămarea firelor din care sunt compuse. 2 Legare a două frânghii sau a două cabluri prin împletirea șuvițelor care le compun.

MATISARE s.f. Acțiunea de a matisa și rezultatul ei; matisire. [După fr. matissage].

matisa vt [At: DM / Pzi: ~sez / E: drr matisare] (Teh) 1-2 A face operația de matisare (1-2).

matisare (finisare de țesături; împreunare de cabluri/frânghii) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări

matisare (finisare) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări

matisare (electr., pisc., text.) s. f., g.-d. art. matisării; pl. matisări

MATISÁRE (< matisa) s. f. Operație de finisare a țesăturilor de mătase artificială prin care li se atenuează luciul.

matisa vb. I. tr. (ind. text.; compl. indică țesături de mătase artificială sau de celofibră) a mata². Țesăturile care sunt matisate își pierd luciul.

MATISARE s. f. (Tehn.) Legarea capătului unei frînghii, al unui cablu etc., pentru a împiedica destrămarea firelor care compun frînghia, cablul etc. ; legarea a două frînghii sau a două cabluri prin împletirea șuvițelor care le compun. Cf. DP. - Pl.: matisări. – Cf. fr. m a t i s s a g e.