21 de definiții pentru materie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATÉRIE, materii, s. f. 1. (În filosofia materialistă) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziției sale. ◊ Materie primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte produse. Materie cenușie = parte a sistemului nervos central situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere fluxului nervos; p. ext. creier; minte, inteligență. ♦ (Pop.) Țesătură, pânză, stofă. 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; problemă, chestiune. ◊ Loc. adv. În materie = în problema respectivă. În materie de... = privitor la..., în ceea ce privește... ◊ Expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Conținut, cuprins; fond, esență. ◊ Tablă de materii = listă atașată la începutul sau la sfârșitul unei lucrări, în care sunt înșirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ♦ Date, informații care stau la baza unei lucrări. 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învățământ). – Din lat., it. materia, rus. materiia, germ. Materie.

materie sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 572/22 / V: (reg) ~tir~ (A și: ~tirie) / Pl: ~ii / E: lat materia, fr matière, rs материя, ger Materie, it materia] 1 Corp, element privit din punctul de vedere al compoziției lui Vz substanță. 2 (Îs) ~ cenușie Parte a sistemului nervos central situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere fluxului nervos. 3 (Pex; îas) Creier. 4 (Pop) Puroi. 5 (Nob) Ceea ce se expectorează. 6 Substanță concepută ca bază a tot ce există. 7 (Fiz) Realitate obiectivă care există în afară și independent de conștiința oamenilor și este reflectată de aceasta. 8-9 (Înv; îljv) Fără (de) ~ (În mod) spiritual. 10 (Șlp) Material (12). 11 Produs. 12 (Spc) Material textil Si: stofă, țesătură. 13 Date, informații care stau la baza unei lucrări. 14 (Tip) Cantitate de literă culeasă și așezată în coloane sau în pagini. 15 (Îvr) Obiect. 16 Conținut. 17 (Îe) A intra în ~ A începe, după o introducere discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. 18 (Îae) A ataca fondul problemei. 19 (Îvr) Cauză. 20 Problemă care constituie mobilul unei discuții, al unei cugetări etc. Si: subiect. 21 Problemă. 22 (Pex) Domeniu de cercetare, de cunoaștere. 23 (Îs) În ~ În problema respectivă. 24 (Îlpp) În ~ de... În ceea ce privește... 25 Obiect de studiu în școală. 26 Conținut al unui obiect de învățământ. 27 (Îs) Tablă de ~ii Listă la începutul sau la sfârșitul unei cărți, în care sunt trecute capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginii Si: cuprins1 (9).

MATÉRIE, materii, s. f. 1. (În filozofia materialistă) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziției sale. ◊ Materie primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte obiecte. Materie cenușie = parte a sistemului nervos central situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere fluxului nervos; p. ext. creier; minte, inteligență. ♦ (Pop.) Țesătură, pânză, stofă. 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; problemă, chestiune. ◊ Loc. adv. În materie de... = privitor la..., în ceea ce privește... ◊ Expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. ♦ Conținut, cuprins; fond, esență. ◊ Tablă de materii = listă atașată la începutul sau la sfârșitul unei lucrări, în care sunt înșirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ♦ Date, informații care stau la baza unei lucrări. 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învățământ). – Din lat., it. materia, rus. materiia, germ. Materie.

MATÉRIE, materii, s. f. 1. Realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este unicul izvor și ultima cauză a proceselor din natură; diversitatea fenomenelor reprezentînd diferitele ei forme de mișcare; categorie filozofică care desemnează realitatea obiectivă dată omului prin senzațiile lui și oglindită de acestea. Niciodată și nicăieri n-a existat materie fără mișcare, și nici nu poate să existe. ENGELS, 70. 2. Substanță din care sînt făcute diverse obiecte; material (1). Materia lemnoasă a unei tulpini.Materie cenușie = parte a sistemului nervos central care este situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei și care dă naștere fluxului nervos; fig. creier; p. ext. minte, inteligență. Ar mai exista oare necunoscutul dacă două miliarde de kilograme de materie cenușie, într-un avînt comun, ar porni la asaltul porților închise? REBREANU, P. S. 40. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ♦ (Popular) Țesătură, pînză, stofă, material. Portu oamenilor îi tot postav... iar a fimeilor rochie de materie neagră. KOGĂLNICEANU, S. 8. 3. Domeniu (de cunoaștere, de cercetare etc.). Dacă cumva acum te simți cam obosit de lunga digresiune zoologico-filologică apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte în materii analoage. ODOBESCU, S. III 32. Nefiind competenți în asemene materie, l-am crezut ușor. NEGRUZZI, S. I 325. ◊ Tablă de materii = listă atașată la începutul sau la sfîrșitul unei lucrări în care sînt înșirate, în ordinea tratării lor, capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. ◊ Loc. adv. În materie de... = privitor la..., în chestiuni de..., în ceea ce privește... Puterea Sovietelor... a arătat, în chip practic, voința și capacitatea sa de a da maselor țărănimii muncitoare un ajutor sistematic și statornic în materie de producție. Contemporanul, S. II, 1948, nr. 111, 8/5. ◊ Expr. A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. Cucoana Marieta, nerăbdătoare, intră de-a dreptul în materie. HOGAȘ, DR. II 76. ♦ Conținut, cuprins. Nu cumva să se întîmple ca, vreunui cititor... să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă, mai înainte chiar de a fi intrat în materia ei. ODOBESCU, S. III 11. 4. Obiect de studiu (la școală). S-a interesat de situația noastră școlară, punîndu-ne chiar cîteva întrebări în legătură cu materiile pe care le făceam. SAHIA, N. 59. ♦ Totalitatea cunoștințelor care se predau într-un anumit domeniu. Elevii recapitulează materia predată la limba romînă.

MATÉRIE s.f. 1. Categorie filozofică care desemnează realitatea obiectivă, existentă independent de conștiință și reflectată de aceasta. 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte. ♦ Element, corp privit din punctul de vedere al compoziției lui. 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc. ♦ Conținut, fond, esență. 4. Totalitatea cunoștințelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină școlară. [Gen. -iei. / < lat. materia, cf. fr. matière, it. materia].

MATÉRIE s. f. 1. realitatea obiectivă, existentă independent de conștiință și reflectată de aceasta. 2. substanță din care sunt făcute diverse obiecte. ◊ element, corp privit din punctul de vedere al compoziției lui. ♦ ~ primă = produs destinat prelucrării. 3. domeniu de cunoaștere, de cercetare etc.; obiect de studiu. ♦ în ~ de = în ceea ce privește... ◊ conținut, fond, esență. 4. totalitatea cunoștințelor predate în cadrul unui obiect de studiu, disciplină școlară. (< lat., it. materia, rus. materiia germ. Materie)

MATÉRIE ~i f. 1) Realitate care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta. 2) Substanță din care sunt formate obiectele și care posedă o masă mecanică. Structura ~ei. ◊ ~ colorantă substanță folosită la colorarea diverselor obiecte. ~ cenușie a) substanță a sistemului nervos central, aflată la suprafața creierului și în componența măduvei spinării; b) capacitate de a pătrunde în esența lucrurilor; inteligență. ~ primă produs semifabricat destinat prelucrării sau transformării într-un produs finit. 3) Produs textil; țesătură; material. 4) Obiect de care se ocupă autorul unei lucrări sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunoștințe care constituie conținutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere

materie f. 1. tot ce are formă și corp, în opozițiunea cu spirit; 2. substanță din care e făcut un lucru; materie primă, ce n’a fost încă lucrată; materie animală, vegetală, minerală, substanță aparținând unuia din aceste regnuri; 3. fig. subiect despre ce se vorbește sau se scrie: a intra în materie; 4. excremente: materie fecală; 5. Med. puroiu; 6. stofă.

*matérie f. (lat. materia și materies, lemn, lemn de construcțiune, materie, substanță, d. mater, mamă; sp. madera, pg. madeira, lemn de construcțiune, de unde vine și numele cunoscuteĭ insule). Substanța întinsă, divizibilă, impenetrabilă, susceptibilă de orĭ-ce formă și din care se compune orĭ-ce ființă saŭ lucru (în opoz. cu spirit): materia e cauza permanentă a tuturor sensațiunilor noastre. Material, substanța din care e compus ceva: materia uneĭ státue. Lucrurĭ fizice, corporale (banĭ, mîncare ș. a.): un chefliŭ dedat materiiĭ. Puroĭ (ca germ.). Stofă de rufe orĭ haĭne (ca rus.). Fig. Subĭectu uneĭ scrierĭ, unuĭ discurs: a aprofunda o materie, a intra în materie. Cauză, motiv: materie de rîs. Materie primă, aceĭa de la care începe să se lucreze ceva în industrie: pentru tăbăcar materia primă e pĭelea jupită de pe animal, pentru cizmar pĭelea lucrată de tăbăcar. Materie animală, vegetală, minerală, substanța care provine din animale, vegetale saŭ minerale. Materie sumară, proces civil care trebuĭe judecat răpede și cu puține cheltuĭelĭ. Materiĭ fecale, excremente, dejecțiunĭ ale corpuluĭ. În materie de, în chestiune de, cînd e vorba de: a fi priceput în materie de finanțe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

materie (desp. -ri-e) s. f., art. materia (desp. -ri-a), g.-d. art. materiei; pl. materii, art. materiile (desp. -ri-i-)

materie (-ri-e) s. f., art. materia (-ri-a), g.-d. art. materiei; pl. materii, art. materiile (-ri-i-)

matérie s. f. (sil. -ri-e), art. matéria (sil. -ri-a), g.-d. art. matériei; pl. matérii, art. matériile (sil. -ri-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MATÉRIE s. v. bun, chestiune, lucru, material, obiect, problemă, produs, puroi, subiect, temă, țesătură.

MATÉRIE s. 1. v. substanță. 2. v. cuprins. 3. v. subiect. 4. v. fond. 5. v. obiect.

MATERIE s. 1. substanță, (înv.) trup. (~ din care este făcut un corp; o ~ solidă.) 2. conținut, corp, cuprins, (înv.) cuprindere. (În ~ cărții se află...) 3. subiect, (înv.) madea. (A intra în ~.) 4. esență, fond, (fig.) inimă, măduvă, miez, nucleu, sîmbure. (A intra în ~ chestiunii.) 5. disciplină, obiect, (înv.) învățătură, matimă. (~ de învățămînt.)

materie s. v. BUN. CHESTIUNE. LUCRU. MATERIAL. OBIECT. PROBLEMĂ. PRODUS. PUROI. SUBIECT. TEMĂ. ȚESĂTURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

matérie (matérii), s. f.1. Substanță, material. – 2. Țesătură, stofă. – 3. Puroi. – Mr. materie. Lat. materia (sec. XVIII). Sensul 2 traduce germ. Stoff „materie” și „țesătură”, cf. rus. materija, cu ambele sensuri; sensul 3 este cel germ. Materie, cf. sp. materia. Mr. provine din it. materia. Der. material, s. n. (materie; Arg., bani), din fr. matériel; material, adj. (referitor la material); materialic, adj. (material), sec. XIX, înv.; materialicesc, adj. (înv., material); materialicește, adv. (din punct de vedere material); materialism, s. n., din fr. matérialisme; materialist, s. m., din fr. matérialiste; materialitate, s. f., din fr. matérialité; materializa, vb., din fr. matérialiser; imaterial, adj., din fr. immatériel, cu der. sale.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MENS AGITAT MOLEM (lat.) spiritul pune în mișcare materia – Vergiliu, „Eneida”, VI, 727. Explicație panteistă și stoică a organizării Universului; expresia se folosește astăzi cu sensul: inteligența umană dezvăluie ordinea în haosul aparent al fenomenelor naturii.

REM TENE: VERBA SEQUENTUR (lat.) stăpânește materia; cuvintele vin de la sine – Aforism atribuit lui Cato cel Bătrân. Dezvolți cu ușurință un subiect pe care ești stăpân.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

MATERII FECALE căcat, căcărează, căcuță, câcălică, k, omletă, rahat, țurțuri.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATÉRIE s. f. 1. Corp, element privit din punctul de vedere al compoziției lui. V. s u b s t a n ț ă. Cruce făcută den materie, adecă care iaste făcută de aur. CHEIA ÎN. 50v/9. Izvoarăle Nilului prin grosime atîția munți trecînd și atîtea pietri strimte pâtrunzînd, materiia cea groasă, amară și sărată, ca printr-un limbic se lămurește și ea dintr-un vas într-alt vas pritocindu-se, se curățește și se îndulcește. CANTEMIR, IST. 140. Iară trăsnetul, adică săgeata ce de piatră, care trăsnești din materie norilor (cca 1750). GCR II, 64/27. Vin și unt și lemn și alt feali de materie. MINEIUL (1 776), 126v1/30. Dragostea nu mă slăbeaște, ce mai mult să lățeaște, ca o materie, fiind aprinsă foarte greu. AETHIOPICA, 37v/9. Lava este o materie de foc, carea curge din munții care varsă foc afară, ca o vale. BĂRAC, ap. GCR II, 237/37. Soarele e găzos în totul și e compus din aceleași feliuri de materie ca și pămîntul. CONTEMPORANUL, I, 45. Alege aurul din cealaltă materie și îl lucrează. MARCOVICI, C. 39/9. În pămînt [sînt] și multe materii arzătoare precum: pucioasă, catran, rășină. DRĂGHICI, R. 113/8. Cînd un meșter are subt mîna sa aur și altul fier, poate fieștecare să dea materiei sale deosebite forme. HELIADE, O. II, 100. Nebuloasele propriu-zise, pe care telescoapele nu le-a putut separa, ar fi, după opiniunile mai multor astronomi, materii fosforescente respîndite în univers și care, fiind condensate, produc stelele. DRĂGHICEANU, C. 19, cf. ANTiPA, P. 125. Se opri o clipă și văzu fumul întunecat și gros, care se înălța în columne lungi din multele urloaie ale fabricelor, care topeau materii minerale. AGÎRBICEANU, A. 46. Sînt bidoane cu materii inflamabile. V. ROM. septembrie 1 954, 16. ◊ (În context figurat) Iubirea este! Materie ea arde In focul d-Adevăr, I. VĂCĂRESCUL, P. 42/16. ◊ Materie cenușie = parte a sistemului nervos central situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere fluxului nervos; p. ext. creier, minte, inteligență. Ar mai exista oare necunoscutul dacă două miliarde de kilograme de materie cenușie, într-un avînt comun, ar porni la asaltul porților închise? REBREANU, P. S. 40. Materii fecale v. f e c a l. ♦ (Popular) Puroi. Supt piiale se veade materie sau puroi. CALENDARIU (1814), 178/27, cf. LB, PONTBRIANT, D., DDRF. ♦ (Neobișnuit) Ceea ce se expectorează. Cf. POLIZU. 2. Substanța concepută ca bază a tot ce există; (filoz.) realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința oamenilor și este reflectată de ea. Din patru aceastea stihii se-au făcut văzută această lume: den foc, den aer, den apă, den pămînt; den patru iar(ă)și materii aseamene stihiilor să face și lumea cea mică, omul (a. 1683). GCR I, 260/13. Mulți dintre dînșii credea un întîi mișcătoriu a materiei, căruie îi da nume. IST. AM. 43r/21. Sufletul nu e materie, ci duh. ANTROP. 279/3. Cine a dat neînsuflețitei materii puterea de a se mișca. MARCOVICI, C. 12/21. Toate au ieșit de sine din materie. id. D. 200/2. La cea întâi lovitură ce materia luară, Lumina cum se aprinse, ca din sine o comoară! Tot atomul cum se mișcă, alergînd spre-nbrățoșare! CONACHI, P . 289. În chiar virtutea proprietăților legilor ei, materia este într-o mișcare neîntreruptă și veșnică. CONTA, O.C. 26. Părticelele de materie nu stau în repaus, ci în o neîncetată mișcare. CONTEMPORANUL, I, 47. Totalitatea acestor lucruri, despre a căror ființă ne dăm samă prin simțurile noastre, se numește materie. PONI, F. 1, cf. 2. Teoria energetică și dinamică a materiei, concepută ca unități și curente de forță. IBRĂILEANU, S. L. 57. Materia e un imens rezervor de energie, MARINESCU, P. A. 37. Scrisul înseamnă muncă, luptă încăpățînată cu materia. C. PETRESCU, C. V. 149. În opoziție cu dialectica hegeliană, care ia drept bază a existenței autodezvoltarea ideilor, dialectica marxistă pune la bază autodezvoltarea materiei. CONTEMP. 1 949, nr. 129, 13/3. Celula se poate forma și din materie fără structură celulară, așa numita materie vie acelulară. ib. 1 952, nr. 290, 5/2. Materia cu viață s-a născut din materia fără viață, pe o anumită treaptă de dezvoltare a acesteia. LUPTA DE CLASĂ, 1 953, nr. 7, 55. Nu există materie fără mișcare și nici mișcare fără materie. CONTEMP. 1953, nr. 360, 2/6. Materia. . . se oglindește în conștiința noastră cu ajutorul simțurilor. CIȘMAN, FIZ. I, 6. Oare n-am fost și eu un arbore mai demult? Și astăzi nu-s tot materie? ISANOȘ, Ț. L. 64. În știință noțiunea de microcosm a început să fie prea largă, pentru analiza din ce în ce mai profundă a materiei. V. ROM. august 1961, 125. L o c. a d j. și a d v. (Învechit) Fără (de) materie = spiritual, imaterial. Focul duhului cel fără de materie. MINEIUL (1 776), 58v1/15. Stai înaintea luminii, luminîndu-te după împărtășire, fără materie. ib. 118r1/21. Viețuiești pre pămînt fără de materie. ib. 177v1/26. [După Platon] omul a trăit în această lume ideală, unde el a fost numai spirit pur, fără materie. GHEREA, ST. CR. II, 19. 3. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Material (II 2). Dentru acea materie [pietre și cărămizi] socotisă să-ș zidească turnul. N. COSTIN, L. 68. Materia e aceaia din carea să face lucrul. MOLNAR, RET. 82/9. Cărătură de materii la zidiri (a. 1813). URICARIUL, I, 198. Vei tocmi meșter cu plată ca să facă din materiia ta cevași. CARAGEA, L. 27/7. Hotărîm, ca materiia trebuincioasă la aceste [case] să se deie de cătră însuș rușfeturile ocnilor (a. 1828). URICARIUL, II, 181/28. M-am tocmit cu toată materia ce va trebui la facerea și săvîrșirea acestor odăi. . . cărămidă, var, nisip (a. 1829). DOC. EC. 442, cf. CHEST. II 80/345. Materie primă v. p r i m. ◊ F i g. Noimile toate să zidesc și să alcătuiesc din materiia vieții. MINEIUL (1 776), [prefață] 5/11.Bun, produs; obiect. Sudiții. . . ce să vor neguțători cu materii de ale țării aici în țară să plătească vamă după catalog (a. 1823). DOC. EC. 277. Aceste produse ar fi putut constitui materia unui comerț activ, OȚETEA, T. V. 42. ♦ S p e c. Material textil, țesătură, stofă. Ele torcea bumbac din care făcea pînzuri și materii pentru straie. IST. AM. 56r/11. Să iei materie de o giubea de care știi că mi-ai mai luat (a. 1780). IORGA, S. D. VIII, 4. Cu lucrarea meșteșugului său urmează a-și văpsi materiile dă lînă ce le va lucra (a. 1 826). DOC. EC. 373. Portu oamenilor îi tot postav. . . iar a fimeilor rochie de materie neagră. KOGĂLNICEANU, S. 8. Fusta are croiala flanelei, fiind de cit sau de „materie” de tîrg. PAMFILE, I. C. 361. Gospodinele cari fac [pantaloni] pentru copii, cumpără materie din tîrg pe care o croiesc și o coasă ele. id. ib. 355. E îmbrăcat în papuci, pantaloni rupți de materie închisă. PETICĂ, O. 227. Rochița se face de cit, ciut sau matirie, pînză văpsită cu puchițăi ori cu flori. ȘEZ. IX, 43, cf. CV 1 949, nr. 7, 33. După gustul altora să nu-ți alegi materie, nici nevastă. ZANNE, P. III, 225. ♦ Date, informații care stau la baza unei lucrări. Astrologhii (carii de aceaste almanace fac) avînd materie mai multă și den destul, prognostice mai multe și mai alease să scrie (a. 1 701). FN 89. O aseminea istorie. . . numai atunce se va pute urzi, cînd să vor aduna materiile din documentele înstreinate. AR (1829), 1402/11. Cînd sus arătatele materii nu vor fi de agiuns pentru a să umple coloanile jurnalului, redacția să fie îndatorită de a îndeplini cu știință folositoare lăcuitorilor de prin sate. GT (1839), 672/27. Ai primit desigur plicul cu materia pentru broșura mea. CARAGIALE, O. VII, 456. Lipsa de materie și mai ales de proză era una din marile suferințe a publicațiilor timpului. SADOVEANU, O. XVI, 441. ♦ (Tipogr.) Cantitate de literă culeasă și așezată în coloane sau în pagini. Cf. MOLiN, V. T. 46. 4. (Învechit, rar) Obiect, lucru (material). [Focul] arsă tot. . . pre unde au agiuns: copaci, pomi și altă materie. DOSOFTEI, V. S. februarie 57v/22. Unii cerea cai buni. . . alții bani. . . și alte materii (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 117/28. Mărie sa domnul. . . au împodobit curtea și tîrgul cu tot felul de materii (începutul sec. XVIII), ib. 140/13. 5. Conținut, fond, esență. Razele minunilor tale au ars materia patimilor. MINEIUL (1 776), 178v1/3. Ai ars toată materia eresurilor înțeleapte. ib. 60v2/6. [Lacomul nu caută] materia și forma filosofascâ, nici cunoaște deosebirea și alcătuirea loghicească. CANTEMIR, IST. 45. Poetizarea trecutului, întrebuințarea lui ca materie pentru creațiile poetice, e veche. GHEREA, ST. CR. I, 98. Pe vechiul fond medieval, care constituie materia Decameronului. . ., Boccacio zugrăvește, din punctul de vedere laic, moravurile din timpul său. OȚETEA, R. 205. ◊ E x p r. A intra în materie = a începe (după o introduceré) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis, a ataca fondul problemei. Intrînd în materie, voi desfășura trei date mari din istoria contemporană. KOGĂLNICEANU, S. A. 192. Cucoana Marieta, nerăbdătoare, intră de-a dreptul în materie. HOGAȘ, DR. II, 76. ♦ (Învechit, rar) Cauză, motiv. Am aflat încă și mai multă materie de a mă zăbovi. CRITIL, 14/26. ♦ Problemă care constituie mobilul unei discuții, al unei cugetări etc.; subiect. Și măcar că iute la zburat și bine într-aripat este. . . [vulturul], însă și alte multe a multe jigănii hirisii are, carile nu puțină materie de gîlceavă și de scandal înainte pune. CANTEMIR, IST. 147. Cît bișiug? și cîtă abondanție? și cită materie de a gîndi și a cugeta vericine ce va vrea. VĂCĂRESCUL, IST. 288. Pe drum avură destulă materie d-a vorbi. PANN, E. II, 159/9. Răspunsul lui lord Ponsonbi cătră neguțătorii din Smirna încă dă materie de vorbit, GT (1 839), 152/32. Întîmplarea aceasta poate să dea materie de cugetat doctorilor. ib. 22754. Ce materie dureroasă de gîndire. BĂLCESCU, M. V.610. Spune cum a petrecut; cum s-a eglindisit la bal la curte. . ., iaca materie de vorbă cel puțin pentru două luni. NEGRUZZI, S. I, 240. 6. Problemă, chestiune ; p. e x t. domeniu (de cercetare, de cunoaștere). Clujianii. . . în materia aceasta au năzuit la curtea împărătească. ȘINCAI, HR. III, 212/31. E de obște obiceaiul oamenilor ca să vorbească de multe materii. ȚICHINDEAL, F. 282/8, cf. 349/2. El s-a îngrijit a face o clasificație regulată a sistemii judecătorești și a materiilor de aceste atărnătoare (a. 1831). URICARIUL, II, 215/19. Coribut, care cunoștea limba latină, dezbătea cu învățații moldoveni feliurite materii. ASACHI, S. L. II, 13. Nici regele, nici Seimul, nu voiau a întărîtă un principe puternic în o materie atît de delicată. id. ib. Nefiind competenți în asemenea materie, l-am crezut ușor. NEGRUZZI, S. I, 325. Trage în cercul activității sale o materie ce pînă acum a fost neglijată într-un mod neesplicabil. ap. GHICA, A. 149, cf. MAIORESCU, CR. II, 77. Fiindcă știu că o sumă de scriitori au tratat această materie, mi-e teamă să nu m-arăt prea îndrăzneț dacă, studiind-o și eu, o împart altfel. CARAGIALE, O. III, 288. Dacă cumva te simți obosit de lunga digresiune zoologico-filologică. . ., apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte, în materii analoage. ODOBESCU, S. III, 32. Materialul legislativ. . . a fost grupat în cele douăsprezece materii. LEG. EC. PL. 6. ◊ în materie = în problema respectivă. Dați-ne voie să spunem părerea noastră în materie. MAIORESCU, D. II, 138. Cel care a fost creator de artă poate să-și ia dreptul de a fi judecător în materie, de a lumina cu inteligența și iubirea sinceră a artei pe contemporanii săi. SADOVEANU, E. 40. În materie de. . . = în ceea ce privește. . ., cu privire la. . . În materie de filozofie platonică, mă declar necompetent de a urma discuțiunea. MAIORESCU, D. I, 199. Te știu competent în materie de aiurări literare. GANE, N. III, 143. Cine scapă de răspundere în materie de presă nu poate avea multă trecere în fața cititorului. CARAGIALE, O. V, 186. Ai știut, chiar și în materie de vînâtoare, să urmezi părinteștile. . . povețe. ODOBESCU, S. III, 11. În materie de pictură, am revăzut cu plăcerea de totdeauna tablourile de pe păreții părintelui Palamon. IBRĂILEANU, S. 129. În trei chestii să te lași pilotat de mine. În materie de teatru, de crăvăți și de București. C. PETRESCU, C. V. 52. Rezolvă plîngerile. . . în materie de așezare și percepere a impozitelor. LEG. EC. PL. 73. 7. Obiect de studiu în școală. S-a interesat de situația noastră școlară, punîndu-ne chiar cîteva întrebări în legătură cu materiile pe care le făceam. SAHIA, N. 59. Desenul era o materie reglementată de program. KLOPȘTOCK, F. 205. ♦ Conținutul unui obiect de învățămînt. Ședințele cercurilor pentru restructurarea materiei la limba română s-au ținut regulat. CV 1 949, nr. 9, 48. – Pl.: materii. – Și: (regional) matírie (accentuat și matiríe) s. f. – Din lat. materia, materies, fr. matière, rus. материя, germ. Materie, it. materia.

Intrare: materie
  • silabație: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • materie
  • materia
plural
  • materii
  • materiile
genitiv-dativ singular
  • materii
  • materiei
plural
  • materii
  • materiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

materie, materiisubstantiv feminin

  • 1. (În filosofia materialistă) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Niciodată și nicăieri n-a existat materie fără mișcare, și nici nu poate să existe. ENGELS, 70. DLRLC
  • 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte; obiect, corp, element considerat din punctul de vedere al compoziției sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: material
    • format_quote Materia lemnoasă a unei tulpini. DLRLC
    • 2.1. Materie primă = produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte produse. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 2.2. Materie cenușie = parte a sistemului nervos central situată la suprafața creierului și în interiorul măduvei, care dă naștere fluxului nervos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ar mai exista oare necunoscutul dacă două miliarde de kilograme de materie cenușie, într-un avînt comun, ar porni la asaltul porților închise? REBREANU, P. S. 40. DLRLC
    • 2.3. Materie colorantă = substanță folosită la colorarea diverselor obiecte. NODEX
    • 2.4. popular Pânză, stofă, țesătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Portu oamenilor îi tot postav... iar a fimeilor rochie de materie neagră. KOGĂLNICEANU, S. 8. DLRLC
  • 3. Domeniu de cunoaștere, de cercetare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dacă cumva acum te simți cam obosit de lunga digresiune zoologico-filologică apoi tot mai iartă-mă să adaog vreo două-trei cuvinte în materii analoage. ODOBESCU, S. III 32. DLRLC
    • format_quote Nefiind competenți în asemene materie, l-am crezut ușor. NEGRUZZI, S. I 325. DLRLC
    • 3.1. Conținut, cuprins, esență, fond. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Nu cumva să se întîmple ca, vreunui cititor... să-i vină răul gînd de a lepăda cartea ta din mînă, mai înainte chiar de a fi intrat în materia ei. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
      • 3.1.1. Tablă de materii = listă atașată la începutul sau la sfârșitul unei lucrări, în care sunt înșirate capitolele cuprinse în lucrare, cu indicarea paginilor corespunzătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.2. Date, informații care stau la baza unei lucrări. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune adverbială În materie = în problema respectivă. DEX '09
    • chat_bubble locuțiune adverbială În materie de... = privitor la..., în ceea ce privește... DEX '09 DLRLC MDN '00
      • format_quote Puterea Sovietelor... a arătat, în chip practic, voința și capacitatea sa de a da maselor țărănimii muncitoare un ajutor sistematic și statornic în materie de producție. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 8/5. DLRLC
    • chat_bubble A intra în materie = a începe (după o introducere) discutarea sau tratarea subiectului propriu-zis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cucoana Marieta, nerăbdătoare, intră de-a dreptul în materie. HOGAȘ, DR. II 76. DLRLC
  • 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu (în învățământ). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Elevii recapitulează materia predată la limba română. DLRLC
    • 4.1. Obiect de studiu (la școală). DLRLC DN
      • format_quote S-a interesat de situația noastră școlară, punîndu-ne chiar cîteva întrebări în legătură cu materiile pe care le făceam. SAHIA, N. 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.