martiraj sn [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 231/ V: (rar) ~agiu / Pl: ~e / E: martir² + -aj] Martiriu.

MARTIRAJ, martiraje, s. n. Martiriu.

MARTIRAJ s.n. Martiriu. [< martir + -aj].

MARTIRAJ s. n. martiriu. (< martir + -aj)

martiragiu sn vz martiraj

martiraj s. n., pl. martiraje

martiraj s. n., pl. martiraje

martiraj s. n., pl. martiraje

MARTIRAJ s. v. mucenicie.

martiraj s.n. 1 martiriu, martirizare, martirizație, mucenicie, supliciu, <înv. și pop.) patimă, <înv.> martir¹, martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie, <fig.; rar> pasiune. Martirajul este suferința pe care a îndurat-o o persoană pentru convingerile sale religioase, ideologice etc. 2 fig. amar, amărăciune, calvar, chin, durere, încercări (v. încercare), patimi (v. patimă) păsuri (v. păs), pătimiri (v. pătimire), suferință, turment, <fig.> canon, lacrimi (v. lacrimă), martiriu, otravă, pelin, povară, tortură, <fig.; înv. și pop.) suspin, <fig.; pop. și fam.> pahar. Viața lor a fost plină de martiraj.

MARTIRAJ s. martiriu, mucenicie, supliciu, (rar) martir, (înv. și pop.) patimă, (înv.) martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie. (A îndurat ~.)

MARTIRAJ s. n. Martiriu. Cf. CAMIL PETRESCU, U. N. 231. S-ar fi putut spune că martiragiul pe care-l suferise grecoaica, timp de doi ani, n-o impresionase pe Salomia. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 165, cf. COMTEMP. 1949, nr. 158, 11/6. În tăcerea ei nudă, unealta supliciului de la 1785 e mai patetică decît oricare martiraj de sfinți din tablourile muzeului. SCÎNTEIA, 1963, nr. 6079. - Pl.: martiraje. – Și: (rar) martirágiu s. n. – Martir² + suf. -aj.

MARTIRAGIU s. n. v. martiraj.