MARTIRAJ s. n. Martiriu. Cf. CAMIL PETRESCU, U. N. 231. S-ar fi putut spune că martiragiul pe care-l suferise grecoaica, timp de doi ani, n-o impresionase pe Salomia. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I, 165, cf. COMTEMP. 1949, nr. 158, 11/6. În tăcerea ei nudă, unealta supliciului de la 1785 e mai patetică decît oricare martiraj de sfinți din tablourile muzeului. SCÎNTEIA, 1963, nr. 6079. - Pl.: martiraje. – Și: (rar) martirágiu s. n. – Martir² + suf. -aj.