17 definiții pentru martie mart marte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

martie ssg [At: GCR 1,45/18 / V: (îvp) mart, (pop) marte / E: slv мартъ, мартий] 1 A treia lună a anului, care urmează după februarie Si: (pop) mărțișor, (îvp) marț (1), (rar) germănar. 2 (Pop; îe) ~ din post nu lipsește sau (nob) (E) ca-n marte postul Se spune despre cineva care e nelipsit de undeva, de obicei de acolo de unde poate obține un avantaj, un profit.

MÁRTIE s. m. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț2. [Var.: (înv. și pop.) mart, (pop.) márte s. m.] – Din sl. martiĭ.

MÁRTIE s. m. invar. A treia lună a anului, care urmează după februarie; mărțișor, marț2. [Var.: (înv. și pop.) mart, (pop.) márte s. m. invar.] – Din sl. martiĭ.

MARTÍE s. m. Numele lunii a treia a anului; (popular) mărțișor. În zori de ziuă, vineri în 10 martie, munteanca și feciorul ei au închingat caii cei pagi ș-au încălecat. SADOVEANU, B. 105. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește (sau ca-n martie postul) v. post3. – Variante: mart (SADOVEANU, E. 110, KOGĂLNICEANU, S. 131), márte (COȘBUC, P. II 37) s. m.

MÁRTIE m. A treia lună a anului; mărțișor. [Sil. -ti-e] /<sl. martii, martu

Martie m. a treia lună a anului, numită de popor Marț sau Mărțișor. [Gr. mod.].

Mártie m. (vsl. Martiĭ și Martŭ, ngr. Mártios, d. lat. martius[mensis, luna] luĭ Marte, de unde și it. sp. pg. marzo, pv. mars, martz, fr. cat. mars; germ. März. V. marț, marțĭ, mărțișor). A treĭa lună a anuluĭ. A nu lipsi de nicăirĭ, ca Martie din post, a fi prezent la toate petrecerile saŭ chilipirurile.

MART s. m. v. martie.

MÁRTE s. m. v. martie.

MART s. m. invar. v. martie.

MÁRTE s. m. invar. v. martie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mártie (-ti-e) s. m., g.-d. lui mártie; abr. mart.; III /.03./-03-

mártie s. m. invar. (sil. -ti-e) (dar 8 Martie), g.-d. art. lui mártie; abr. mart., simb. III (și:.3./-3-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁRTIE s. (înv. și pop.) marț, (pop.) mărțișor, (înv.) germănar. (Luna ~.)

MARTIE s. (înv. și pop.) marț, (pop.) mărțișor, (înv.) germănar. (Luna ~.)

Intrare: martie
  • silabație: mar-ti-e
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martie
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mart
  • martul
  • martu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mart
  • martului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marte
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

martie mart marte

  • 1. A treia lună a anului, care urmează după februarie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: germănar marț (martie) mărțișor (martie, plantă) un exemplu
    exemple
    • În zori de ziuă, vineri în 10 martie, munteanca și feciorul ei au închingat caii cei pagi ș-au încălecat. SADOVEANU, B. 105.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Martie din post nu lipsește (sau ca-n martie postul). Vezi post (2.2.).
      surse: DLRLC
  • comentariu abreviere mart.; III / .03. / -03-
    surse: DOOM 2

etimologie: