8 definiții pentru margă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
margă sfs [At: ECONOMIA, 8/14 / E: lat marga cf it marga, mg marga] (Glg; înv) Marnă.
*márgă f., pl. e (lat. marga, un cuv. celtic. V. marnă). Min. Argilă care conține calciŭ și care, cînd e compactă, servește ca peatră litografică. Se întrebuințează și la îngrășarea ogoarelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
margă (înv.) s. f., g.-d. art. margei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
margă (înv.) s. f., g.-d. art. margei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
margă s. f., g.-d. art. margei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MARGĂ s. v. marnă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
margă s. v. MARNĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÁRGĂ s. f. sg. (Geol.; învechit) Marnă. Supt pămîntul cel cleios și năsîpos. . . margă tare încă se află, carea nu e alta fără pămînt văros amestecat cu lut cleios. ECONOMIA, 8/14. Sape în țarina sa cea cleioasă niște gropi așa de afund, până ce va găsi humă, margă sau pămînt pietros. ib. 9/2. Huma sau marga. FILIPESCU, D. I, 12/6, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., CIHAC, I, 158, LM, DDRF, ALEXI, W. - Din lat. marga. Cf. it. marga, magh. marga.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||