maree sfi [At: ALEXI, W. / Pl: (rar) ~ei / E: fr marée] Mișcare alternativă de înaintare și de retragere a apelor mării, cauzată de atracția lunii și a soarelui.

MAREE, maree, s. f. (Mai ales la pl.) Mișcare alternativă a apelor mării, care are loc în general de două ori pe zi, cînd apele acoperă țărmul (v. flux) sau se retrag de la țărm (v. reflux), foarte accentuată la mările deschise și abia vizibilă la mările din interior; ea se datorește atracției lunii și soarelui. Atracția exercitată de lună este cea mai însemnată cauză a mareelor. GEOGRAFIA FIZ. 138.

MAREE s.f. Ridicare sau coborîre a nivelului apelor mării (care are loc de obicei de două ori pe zi) datorită atracției Lunii și a Soarelui. ♦ Maree atmosferică = variație periodică a presiunii atmosferice, provocată de variația temperaturii ori de atracția Lunii sau a Soarelui. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. marée, it. marea].

MAREE s. f. mișcare periodică de ridicare (flux) sau coborâre (reflux) a nivelului apelor mării sau oceanului (de două ori pe zi), datorită atracției gravitaționale a Lunii și a Soarelui. ♦ ~ atmosferică = variație periodică a presiunii atmosferice, provocată de variația temperaturii ori de atracția Lunii sau a Soarelui; ~ neagră = pânză de petrol din accidente ale petrolierelor, care plutește pe mare, poluând-o. (< fr. marée)

MAREE ~ f. Mișcare zilnică oscilatorie a apelor mărilor și oceanelor, al căror nivel crește și descrește alternativ, ca urmare a atracției Lunii sau a Soarelui. [G.-D. mareei] /<fr. marée

maree neagră sint. s. Pânză de petrol care plutește pe suprafața mării, rezultată din accidente ale petrolierelor ◊ „Calculatoarele și mareea neagră. Prognozarea evoluției pânzei de petrol a permis evitarea unor costisitoare și inutile mobilizări a mijloacelor de protecție de-a lungul coastelor (care nu au fost atinse de cleioasa pecingine neagră).” Cont. 16 III 79 p. 5. ◊ „Portul Marsilia a fost dotat cu o navă destinată luptei împotriva «mareelor negre».” R.l. 11 VI 79 p. 6; v. și biodegradare, polmar (1978) (după fr. marée noire; cf. engl. black tide; PR, DMC 1967; DEX-S)

maree s. f., art. mareea, g.-d. art. mareei; pl. maree

maree s. f., art. mareea, g.-d. art. mareei; pl. maree

maree s. f., art. mareea, g.-d. art. mareei; pl. maree

maree, pl. maree

MAREE s. (GEOGR.) (înv.) palirie.

MAREE s. (GEOGR.) (înv.) palirie.

MARÉE (< fr.) s. f. Oscilație periodică a nivelului Oceanului Planetar, datorată forței de atracție exercitată de Lună și Soare, materializată prin flux și reflux. Unde de m. se deplasează în jurul Pământului, fluxul producându-se în general de două ori în 24h și 50′, urmărind cu oarecare întârziere trecerea Lunii la meridianul locului și la meridianul opus. Când soarele și Luna acționează conjugat (la Lună nouă și la Lună plină), m. atinge cea mai mare amplitudine (apele vii), pe când la primul și al treilea pătrar, m. atinge cea mai mică amplitudine (apele moarte). Înălțimea m. este mai mică în largul oceanelor și crește de-a lungul țărmurilor, în strâmtori și în golfurile înguste (ex. coastele statului Maine, S.U.A. și în golful Fundy, Canada, m. ating înălțimea medie de 16,3 m, cea mai mare de pe glob). Sub acțiunea forțelor de atracție ale Lunii și Soarelui, precum și a forței centrifuge a Pământului au loc deformări ale părții solide a Pământului, cunoscute sub numele de m. ale Pământului. M. constituie importante surse de energie. ◊ M. atmosferică = variație periodică a presiunii atmosferice datorită atracției exercitate de lună și de Soare asupra atmosferei terestre. ◊ M. neagră = peliculă de petrol ajunsă pe suprafața apei marine sau oceanice accidental (de la petroliere avariate sau naufragiate, de la erupții ale sondelor petroliere marine etc.), care plutește o perioadă și atinge în final zona litorală.

MARÉE s. f. (Mai ales la pl.) Mișcare alternativă de înaintare (v. f l u x) și de retragere (v. r e f l u x) a apelor mării, care se datorește mai ales atracției lunii și a soarelui. Cf. ALEXI, W. S-au brevetat. . . invențiuni referitoare la captarea forței valurilor și mareelor. ENC. TEHN. I, 288. Mareele. . . sînt, deci, oscilații enorme ale apei marine a Pămîntului. MARIAN-ȚIȚEICA, fFIZ. I, 125, cf. 122.- ◊ F i g. Vara am călătorit, am cetit, am făcut cunoștințe noi, și toamna, cînd se împlinea anul, mareele mele sufletești se liniștiră, iar astrul ce le provoca intră în ultimu-i pătrar. GALACTION, O. 105. - Pl.: maree. – Din fr. marée.