7 definiții pentru marțian (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.

MARȚIÁN, -Ă, marțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Presupus locuitor al planetei Marte. 2. Adj. Din planeta Marte. [Pr.: -ți-an] – Din fr. martien.

marțian, ~ă [At: TEODOREANU, M. U., 221/ P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene, (rar) ~i, ~e / E: fr martien] 1 sm Presupus locuitor al planetei Marte. 2 a Care aparține planetei Marte.

MARȚIÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Presupus locuitor) de pe planeta Marte. [Pron. -ți-an. / cf. fr. martien].

MARȚIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (presupus locuitor) al planetei Marte. II. adj. (astrol.) care are signatura astrală a lui Marte. (< fr. martien)

MARȚIÁN ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de planeta Marte; propriu planetei Marte. [Sil. -ți-an] /<fr. martien


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. marțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. marțiánă, pl. marțiéne

marțián s. m., adj. m. (sil. -ți-an), pl. marțiéni (sil. -ți-eni); f. sg. marțiánă, g.-d. art. marțiénei, pl. marțiéne

Intrare: marțian (adj.)
marțian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: mar-ți-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marțian
  • marțianul
  • marțianu‑
  • marția
  • marțiana
plural
  • marțieni
  • marțienii
  • marțiene
  • marțienele
genitiv-dativ singular
  • marțian
  • marțianului
  • marțiene
  • marțienei
plural
  • marțieni
  • marțienilor
  • marțiene
  • marțienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marțian (adj.)

  • 1. Din planeta Marte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. astrologie Care are signatura astrală a lui Marte.
    surse: MDN '00

etimologie: