MARȚIAN, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Presupus locuitor al planetei Marte. Avea cască și ochelari, înfățișîndu-se transuman, ca un scafandru, ca un marțian. TEODOREANU, M,. U. 221. 2. Adj. Din planeta Marte. Oamenii nu știau cum sînt înarmați. . . soldații marțiani. CONTEMP. 1949, nr. 126, 16/6. – Pronunțat: -ți-an. – Pl.: marțieni, -e și (rar) marțiani, -e. – Din fr. martien.