9 definiții pentru manufacturier (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANUFACTURIER, -Ă s. m., adj. 1. S. m. (Astăzi rar) Patron al unei manufacturi (2); lucrător într-o întreprindere de manufactură. Cf. NEGULICI. Manufacturierul, neguțitorul, capitalistul. CALENDAR (1856), 13/4. Mari fabricanți, manufacturieri. MAIORESCU, D. I, 414. Vecin cu noi era. . . fiul unui manufacturier. BRĂESCU, 116. 2. Adj. Care ține de manufactură (1), privitor la manufactură, care produce manufactură ; (învechit) manufacturial. Cf. BARCIANU. Industria manufacturieră. . . se face cu materii indigene sau se mărginește a fasona materii importate. N. A. BOGDAN, C. M. 125. Clasa burgheză, relațiile de producție capitaliste, munca salariată se dezvoltă în toate țările în condițiile prielnice create de stadiul manufacturier al producției. CONTEMP. 1953, nr. 359, 2/5. - Pronunțat: -ri-er. – Pl.: manufacturieri, -e. – Din fr. manufacturier.

MANUFACTURIÉR, -Ă, manufacturieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care ține de manufactură, privitor la manufactură, producător de manufactură. 2. S. m. (Astăzi rar) Patron al unei manufacturi (2), lucrător într-o întreprindere de manufactură. [Pr.: -ri-er] – Din fr. manufacturier.

manufacturier, ~ă [At: NEGULICI / P: ~ri-er / Pl: ~i, ~e / E: fr manufacturier] 1 sm (Rar) Patron al unei manufacturi (5). 2 sm (Rar) Lucrător într-o întreprindere de manufactură (5). 3 a Care ține de manufactură (5) Si: (înv) manufacturial (1). 4 a Referitor la manufactură (5) Si: (înv) manufacturial (2). 5 a Care produce manufactură (1) Si: (înv) manufacturial (3).

MANUFACTURIÉR, -Ă, manufacturieri, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care ține de manufactură, privitor la manufactură, producător de manufactură. 2. (Astăzi rar) Patron al unei manufacturi (2), lucrător într-o întreprindere de manufactură. [Pr.: -ri-er] – Din fr. manufacturier.

MANUFACTURIÉR, -Ă adj. Referitor la manufactură (1), producător de manufactură (2) [în DN]. // s.m. și f. Proprietar al unei manufacturi; lucrător într-o manufactură. [Pron. -ri-er. / cf. fr. manufacturier].

MANUFACTURIÉR, -Ă I. adj. referitor la manufactură (1), care produce manufactură (3). II. s. m. f. patron al unei manufacturi (2). (< fr. manufacturier)

manufacturier a. ce ține de manufactură: industrie manufacturieră. ║ m. proprietarul unei manufacturi.

*manufacturiér, -ă adj. (fr. manufacturier). Relativ la manufactură: industrie manufacturieră. Subst. Fabricant orĭ negustor de marfă de manufactură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manufacturiér adj. m., s. m. (sil. -ri-er), pl. manufacturiéri; f. sg. manufacturiéră, pl. manufacturiére

Intrare: manufacturier (s.m.)
manufacturier2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ri-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manufacturier
  • manufacturierul
  • manufacturieru‑
plural
  • manufacturieri
  • manufacturierii
genitiv-dativ singular
  • manufacturier
  • manufacturierului
plural
  • manufacturieri
  • manufacturierilor
vocativ singular
  • manufacturierule
  • manufacturiere
plural
  • manufacturierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manufacturier, -ă (persoană) manufacturieră

  • 1. rar Patron al unei manufacturi, lucrător într-o întreprindere de manufactură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: