opțiuni

7 definiții pentru manierist (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIERÍST, -Ă, manieriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Propriu manierismului; p. ext. șablonard. 2. Adj., s. m. și f. (Artist) adept al manierismului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniériste.

MANIERÍST, -Ă, manieriști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Propriu manierismului; p. ext. șablonard. 2. Adj., s. m. și f. (Artist) adept al manierismului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniériste.

manierist, ~ă [At: GL 1961, nr. 2, 2/1 / P: ~ni-e~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr maniériste] 1-2 smf, a (Adept) al manierismului (2). 3-4 smf, a (Adept) al manierismului (3). 5 a Lipsit de naturalețe Si: afectat, căutat, formalist Vz prețios.

MANIERÍST, -Ă adj. Referitor la manierism, propriu manierismului. // s.m. și f. Adept al manierismului; șablonard. [Pron. -ni-e-. / < fr. maniériste].

MANIERÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al manierismului; formalist. (< fr. maniériste)

MANIERÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de manierism; propriu manierismului. [Sil. -ni-e-] /<fr. maniériste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manieríst (-ni-e-) adj. m., s. m., pl. manieríști; adj. f., s. f. manierístă, pl. manieríste

manieríst adj. m., s. m. (sil. -ni-e-), pl. manieríști; f. sg. manierístă, pl. marieríste

Intrare: manierist (adj.)
manierist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ma-ni-e-rist
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manierist
  • manieristul
  • manieristu‑
  • manieristă
  • manierista
plural
  • manieriști
  • manieriștii
  • manieriste
  • manieristele
genitiv-dativ singular
  • manierist
  • manieristului
  • manieriste
  • manieristei
plural
  • manieriști
  • manieriștilor
  • manieriste
  • manieristelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manierist (adj.)

etimologie: