mangaliță sf [At: (a. 1845) DOC. EC. 860 / V: (reg) ~gol~, ~gul~ (A și: ~guliță), măngăleț sm, măngăl~ (A și: măngăliță), măngul~, mângăl~, mănguleț sm, mongol~ / A și: mangaliță, mangaliță / Pl: ~țe / E: mg mangalica, mongalica, srb mangulica] 1 Rasă de porci cu părul creț, cu râtul și picioarele scurte, cu urechile lungi și clăpăuge Si: (îrg) mangul (1). 2 (Prc) Porc din rasa mangaliță (1) Vz mongol².

MANGALIȚĂ s. f. Numele unei rase de porci cu botul lung și părul creț. – Variantă: mangoliță (PAMFILE, la CADE) s. f.

MANGALIȚĂ f. Rasă de porci, de mărime mijlocie, crescută pentru grăsime. /<ung. mangalica

mangaliță f. varietate de porci cu părul alb și creț, cu botul și picioarele scurte. [Ung. MANGALICA].

mangoliță sf vz mangaliță

manguliță sf vz mangaliță

măngăleț sm vz mangaliță

măngăliță sf vz mangaliță

mănguliță sf vz mangaliță

mângăliță sf vz mangaliță

mânguleț sm vz mangaliță

mongoliță sf vz mangaliță

MANGOLIȚĂ s. f. v. mangaliță.

mángoliță f., pl. e (sîrb. mangúlica și mangúlac, de unde și ung. mangalica, un fel de porc care se îngrașă răpede, originar din Mongolia.). Sud. Ĭaloviță, vacă grasă. V. mangol.

mangaliță s. f., g.-d. art. mangaliței; pl. mangalițe

mangaliță s. f., g.-d. art. mangaliței; pl. mangalițe

mangaliță s. f., g.-d. art. mangaliței; pl. mangalițe

MANGALIȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) mangul. (~ este o rasă de porci.)

MANGALIȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) mangul. (~ este o rasă de porci.)

MANGÁLIȚĂ s. f. Rasă de porci cu părul creț, cu ritul și cu picioarele scurte, cu urechile lungi și clăpăuge, (învechit și regional) m a n g u l; p. restr. porc din această rasă. V. m o n g o l¹. Unsprezece capete măngulițe, pentru prâsilă și îmbunătățirea soiului acestuia (a. 1845). DOC. EC. 860. Are trebuință de opt mănguliță, adecă șapte scroafe și un v[i]er (a. 1845). ib. 864. [Rasele de porci] crescute în regiunea noastră sînt: mangálița și york. PRIBEAGUL, P. R. 72. Felul porcului e mănguliți, corci și de munte. H XVIII 42, cf. XVII 228, CVIII 4, 268, 295. Am o scroafă mangoliță, Cu dinții de veveriță, Cu coada de lemn uscat (Secera). PĂSCULESCU, L. P. 99. - Accentuat și: mángaliță și mangalíță. – Pl.: mangalițe. – Și: (regional) mánguliță (accentuat și: mangulíță, ALR I 1090/69), mangoliță, măngăliță (accentuat și: măngăliță, BARCIANU, ALEXI, W.), măngúliță, mongóliță (ENC. AGR. III, 680, H XVIII 4), mîngăliță (accentul necunoscut, DDRF) s. f.; măngăleț (accentul necunoscut, H XVII 228), mînguleț (accentul necunoscut, H XVIII 295) s. m. – Din magh. mangalica, mongolica. – Pentru variantele mánguliță, mînguleț, cf. scr. m a n g u l i c a.

MANGOLIȚĂ s. f. v. mangaliță.

MÁNGULIȚĂ s. f. v. mangaliță.

MĂNGĂLEȚ s. m. v. mangaliță.

MĂNGĂLIȚĂ s. f. v. mangaliță.

MĂNGULIȚĂ s. f. v. mangaliță.