MANGÁLIȚĂ s. f. Rasă de porci cu părul creț, cu ritul și cu picioarele scurte, cu urechile lungi și clăpăuge, (învechit și regional) m a n g u l; p. restr. porc din această rasă. V. m o n g o l¹. Unsprezece capete măngulițe, pentru prâsilă și îmbunătățirea soiului acestuia (a. 1845). DOC. EC. 860. Are trebuință de opt mănguliță, adecă șapte scroafe și un v[i]er (a. 1845). ib. 864. [Rasele de porci] crescute în regiunea noastră sînt: mangálița și york. PRIBEAGUL, P. R. 72. Felul porcului e mănguliți, corci și de munte. H XVIII 42, cf. XVII 228, CVIII 4, 268, 295. Am o scroafă mangoliță, Cu dinții de veveriță, Cu coada de lemn uscat (Secera). PĂSCULESCU, L. P. 99. - Accentuat și: mángaliță și mangalíță. – Pl.: mangalițe. – Și: (regional) mánguliță (accentuat și: mangulíță, ALR I 1090/69), mangoliță, măngăliță (accentuat și: măngăliță, BARCIANU, ALEXI, W.), măngúliță, mongóliță (ENC. AGR. III, 680, H XVIII 4), mîngăliță (accentul necunoscut, DDRF) s. f.; măngăleț (accentul necunoscut, H XVII 228), mînguleț (accentul necunoscut, H XVIII 295) s. m. – Din magh. mangalica, mongolica. – Pentru variantele mánguliță, mînguleț, cf. scr. m a n g u l i c a.