12 definiții pentru mancă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mancă1 sf [At: PRAV. 99 / V: mamcă, (rar) mân~ / Pl: ~-nce $/ E: ucr мамка] (Mol) Doică.

mancă2 [At: (cca 1700) MAG. IST. V, 144 / V: ~ngă, (pop) mân~ / Pl: (rar) ~nci / E: lat maneus, fr manque] (Înv) 1 sf Lipsă. 2 sf (Spc; la jocul de biliard) Greșeală de lovire a bilei cu tacul. 3 a (Reg; d. vaci, oi etc.) Căreia îi lipsește o parte a corpului.

MÁNCĂ, mance, s. f. (Reg.) Doică. – Din ucr. mamka.

MÁNCĂ, mance, s. f. (Reg.) Doică. – Din ucr. mamka.

MÁNCĂ, mance, s. f. (Mold., Bucov.) Doică. Mancă, guvernantă m-aș îngriji s-aleg. NEGRUZZI, S. II 265.

mancă t. Mold. și Tr. doică. [Vechiu-rom. mamcă = rus. MAMKA, lit. mămiță].

máncă f., pl. e (rut. rus. mámka, mancă, d. máma, mamă). Est. Doĭcă, femeĭe care, în schimbu banilor, alăptează alt copil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máncă (reg.) s. f., g.-d. art. máncei; pl. mánce

máncă (doică) s. f., g.-d. art. máncei; pl. mánce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁNCĂ s. v. dădacă, doică.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

máncă (-ci), s. f. – Doică. Sl. (sb., cr., ceh., pol., rus.) mamka „mămică” (Cihac, II, 185; Conev 59; Tiktin). – Der. măncie, s. f. (serviciu de doică).

Intrare: mancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mancă
  • manca
plural
  • mance
  • mancele
genitiv-dativ singular
  • mance
  • mancei
plural
  • mance
  • mancelor
vocativ singular
plural