mamifer sn [At: CR (1834), 341²/34 / Pl: ~e / E: fr mammifère] 1 (Lpl) Clasă de vertebrate superioare, care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele secretat de mamele. 2 Animal din clasa mamiferelor (1).

MAMIFER, mamifere, s. n. Nume dat animalelor din clasa superioară a vertebratelor, care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele secretat de mamele. La majoritatea mamiferelor, în cavitatea bucală sînt dinți bine dezvoltați, înfipți în alveole. ZOOLOGIA 170. ◊ (Adjectival) Animal mamifer.

MAMIFER, -Ă I. adj. care are mamele. II. s. n. pl. clasă de vertebrate superioare cu corpul acoperit cu păr, care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte propriu. (< fr. mammifère/s/)

MAMIFER ~e n. 1) la pl. Clasă de animale vertebrate superioare, care au mamele, nasc pui, hrănindu-i cu laptele matern (reprezentanți: vaca, oaia, capra etc.). 2) Animal din această clasă. /<fr. mammifere

mamifer m. animal din clasa mamiferelor.

*mamifér, -ă adj. (d. lat. mamma, țîță, și fer ca în fructifer). Zool. Care are mamele. N. pl. Prima din cele cincĭ clase de animale vertebrate, caracterizată pin mamele. – Mamiferele se împart în doŭă marĭ grupe: placentare și neplacentare. Prima grupă cuprinde 12 ordine: primatele, lemurienele (saŭ prosimienele), chiropterele, carnivorele, pinipedele, insectivorele, rozătoarele, proboscidienele, artiodactilele, perisodactilele, cetaceele și edentatele; a doŭa grupă: marsupialele și monotremele. Toate mamiferele nasc puĭ viĭ, pe care-ĭ nutresc cu laptele produs de mamele. Mamiferele aŭ doĭ plămînĭ, un creĭer și o inimă; toate, afară de cetacee, aŭ patru extremitățĭ saŭ membre, care se numesc mînĭ, picĭoare saŭ labe. Pintre ele-s animalele cele maĭ marĭ.

MAMIFERE s.n. pl. Clasă de vertebrate superioare, care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte propriu; (la sg.) animal din această clasă. ♦ (adj.) Animal mamifer. [Sg. mamifer. / < fr. mammifères, cf. lat. mamma – mamelă, ferre – a purta].

mamifere n. pl. clasă de animale cu țâțe.

mamifer s. n., pl. mamifere

mamifer s. n., pl. mamifere

mamifer s. n., pl. mamifere

MAMIFER adj., s. (ZOOL.) (înv.) sugător. (Animale ~.)

MAMIFER adj., s. (ZOOL.) (înv.) sugător. (Animale ~.)

MAMI- „mamelă”. ◊ L. mamma „sîn, mamelă” > fr. mammi-, engl. id. > rom. mami-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are mamele. 2. s. n. pl., Clasă de vertebrate superioare, cu temperatura corpului constantă, care nasc pui vii și-i alăptează cu mamelele; ~form (v. -form), adj., în formă de mamelă; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică în vederea remedierii mamelonului ombilicat.

MAMIFÉRE (< fr.; {s} lat. mamma „mamelă” + fero „a purta”) s. n. pl. Clasă de vertebrate superioare, caracterizate prin prezența mamelelor, având corpul acoperit cu păr, cavitatea toracică separată de cea abdominală, respirație pulmonară, inima cu patru camere, encefalul dezvoltat (emisferele cerebrale prezentând scoarță), temperatura corpului relativ constantă și fiind în general vivipare (Mammalia); se împart în monotreme, marsupiale și placentare.

MAMIFÉR s. n. (La pl.) Clasă de vertebrate superioare, care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele secretat de mamele; (și la sg.) animal din această clasă. Mamifer amfibiu. COBÎLCESCU, G. 79/28, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ALEXI, W. Să trecem acum la mamifere. . . Colecția e bogată. ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 199. [În era terțiară] mamiferele domnesc pe continente și chiar în oceane. SIMIONESCU, F. R. 7, cf. 64. Hrana principală a acvilei imperiale constă din mamifere mici. LINȚIA, P. II, 176. ♦ (Adjectiyal) Rămășîțuri de schelete a dobitoacilor mamifere. CR (1834), 341²/34. - Pl.: mamifere. – Din fr. mammifère.