MAJUSCULĂ, majuscule, s. f. Literă mare (v. mare). Pagini încărcate... De cercuri seci, de semne și magice majuscule. CAMIL PETRESCU, V. 7. ◊ (Adjectival) Litere majuscule slavone. ODOBESCU, S. I 402.

MAJUSCULĂ s.f. (Adesea adj.) Literă mare, capitală. [< fr. majuscule].

MAJUSCULĂ ~e f. (Literă sau caracter) care diferă de celelalte prin formă și mărime și care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii sau ale cuvintelor cu care începe o frază; literă mare. [G.-D. majusculei] /<fr. majuscule

majusculă f. literă mare.

majúsculă, V. maĭusculă.

majuscul, ~ă smf, a [At: GHICA, S. 151 / V: (nob) maius~ / Pl: ~e, (rar) ~i / E: fr majuscul, lat maiusculus] 1-2 (Lpl) (Literă) care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii și a cuvintelor cu care începe o frază, pentru a individualiza un cuvânt într-un text etc. și care diferă de celelalte prin formă și mărime Si: mare. corectat(ă)

MAJUSCUL, -Ă adj., s. f. capital² (2); verzal. (< fr. majuscule)

*maĭúsculă și majúsculă f., pl. e (lat. majúsculus, -la, măricel, -cică). Literă mare, capitală, ca cele cu care se începe fraza orĭ un nume propriŭ (în opoz. cu minúsculă). Adj. Litere majúscule. – Fals -scúlă.

majusculă s. f., g.-d. art. majusculei; pl. majuscule

majusculă s. f., g.-d. art. majusculei; pl. majuscule

majusculă s. f., g.-d. art. majusculei; pl. majuscule

majusculă

majusculă, -le.

MAJUSCULĂ (VERZALĂ) s. f. (< fr. majuscule, lat. majuscula): v. literă.

MAJUSCULĂ s. (TIPOGR.) capitală, verzală, literă mare. (Un titlu apărut cu ~e.)

MAJUSCULĂ s. (TIPOGR.) capitală, verzală, literă mare. (Un titlu apărut cu ~e.)

majuscul, -ă adj., s.f. (tipogr.) 1 adj. (în opoz. cu „minuscul”; despre caractere de literă) capital², mare¹, verzal. Titlurile capitolelor lucrării sunt scrise cu litere majuscule. 2 s.f. capitală (v. capital²), literă mare, verzală (v. verzal), <înv.> slovă mare. Majusculele au dimensiuni mai mari decât literele obișnuite.

Majusculă ≠ minusculă