5 definiții pentru maimuțărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.

A MAIMUȚĂRÍ ~ésc tranz. (persoane și manifestări ale acestora) A imita în scop de batjocură. /maimuță + suf. ~ări

A SE MAIMUȚĂRÍ mă ~ésc intranz. fam. A-și urâți în mod voit expresia feței; a face grimase. /maimuță + suf. ~ări


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maimuțărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțărésc, imperf. 3 sg. maimuțăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. maimuțăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAIMUȚĂRÍ vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strâmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai ~ atâta!) 2. (rar) a maimuți. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)

Intrare: maimuțărit
maimuțărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimuțărit
  • maimuțăritul
  • maimuțăritu‑
  • maimuțări
  • maimuțărita
plural
  • maimuțăriți
  • maimuțăriții
  • maimuțărite
  • maimuțăritele
genitiv-dativ singular
  • maimuțărit
  • maimuțăritului
  • maimuțărite
  • maimuțăritei
plural
  • maimuțăriți
  • maimuțăriților
  • maimuțărite
  • maimuțăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)