mag, magi s. m. 1. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p. ext. învățat, filozof, astrolog. 2. Fiecare dintre cei trei regi (Melhior, Gașpar și Baltazar) care au venit din Orient, călăuziți de o stea, să se închine lui Iisus la nașterea Sa, aducându-I ca daruri aur, smirnă și tămâie. ◊ Steaua magilor v. stea. – Din sl. magŭ, lat. magus, gr. magos.