MADONĂ, madone, s. f. 1. Reprezentare plastică a Fecioarei Maria cu pruncul Isus; p. gener. Maica Domnului. 2. Fig. Personificare a perfecțiunii feminine. ♦ (Ir.) Femeie cu atitudini prefăcute, care simulează nevinovăția; mironosiță. – Din it. madonna, fr. madone.

madonă sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (nob) ~oană / Pl: ~ne / E: it madonna, fr madone] 1 Pictură sau sculptură reprezentând pe Maica Domnului. 2 (Pex) Maica Domnului. 3 (Fig) Personificare a perfecțiunii feminine. 4 (Irn) Mironosiță.

MADONĂ, madone, s. f. 1. Reprezentare plastică a Maicii Domnului (având în brațe pe Isus); p. gener. Maica Domnului. 2. Fig. Personificare a perfecțiunii feminine. ♦ (Ir.) Femeie cu atitudini prefăcute, care simulează nevinovăția; mironosiță. – Din it. madonna, fr. madone.

MADONĂ, madone, s. f. Reprezentare plastică a Maicii Domnului. E o fată foarte tînără, cu un suav aer de madonă italiană. CAMIL PETRESCU, T. II 9. Rafael creat-a pe madona dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surîsul blînd, vergin. EMINESCU, O. I 30. ♦ Femeie cu înfățișare blîndă și pură. (Ironic) Hai, madonă plictisită, hai la masă. CAMIL PETRESCU, T. II 67.

MADONĂ s.f. 1. Reprezentare plastică a Maicii Domnului. 2. Femeie cu chip angelic, blînd și pur. ♦ (Ironic) Mironosiță. [< it. madonna, cf. fr. madone].

MADONĂ s. f. 1. reprezentare plastică a Maicii Domnului; (p. ext.) Fecioara Maria. 2. (fig.) femeie cu chip angelic, blând și pur. ◊ (ir.) mironosiță. (< it. madonna, fr. madone)

MADONĂ ~e f. 1) Pictură sau sculptură reprezentând pe Maica Domnului. 2) Maica Domnului la catolici; Fecioara Maria. 3) fig. Personificare a perfecțiunii feminine. 4) fig. Femeie care simulează nevinovăția, modestia. /<it. madonna, fr. madone

madoană sf vz madonă

Madona f. 1. Maica Domnului: a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezee EM.; 2. icoană, pictură sau statuă, a sfintei Fecioare.

madonă (reprezentare a Maicii Domnului) s. f., g.-d. art. madonei; pl. madone

madonă (reprezentare a Maicii Domnului) s. f., g.-d. art. madonei; pl. madone

madonă s. f., g.-d. art. madonei; pl. madone

madonă (madone), s. f. – Fecioară, Maica Domnului. It. madonna (sec. XIX). Se folosește numai ca termen de artă.

madonă s.f. 1 (art. Madona; relig. creștină; nm. pr.) Fecioara Maria (v. fecioară), împărăteasa (v. împărăteasă), Maica Domnului (v. maică), Născătoare de Dumnezeu (v. născător), Născătoarea (v. născător), Născătoarea Domnului (v. născător), Născătoarea lui Dumnezeu (v. născător), Preacinstita (v. preacinstit), Preacurata (v. preacurat), Prealuminata (v. prealuminat), Preanevinovata, Preasfânta (v. preasfânt), Precista, Sfânta Fecioară (v. sfânt), <înv.> Bogorodnița. Madona este venerată de credincioșii creștini. 2 fig. (rar; de obicei iron.) v. Mironosiță,

MADONA s. art. (BIS.) născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), preasfînta (art.), precista (art.), Fecioara Maria, Maica Domnului, Sfînta Fecioară, (înv.) bogorodnița (art.), preacinstita (art.).

MADONĂ s. f. 1. Pictură sau sculptură reprezentînd pe Maica Domnului; p. e x t. Maica Domnului. Cf. PONTBRIANT, D. Din cinci sărbători. . . ale Madonei s-au conservat numai trei. BARIȚIU, P. A. I, 398, cf. ALECSANDRI, P. I, 160, LM. O, cum Rafael creat-a pe madona dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surîsul blînd, vergin. EMINESCU, O. I, 30, cf. BARCIANU, ALEXI, W. E o fată foarte tînără cu un suav aer de madonă italiană. CAMIL PETRESCU, T. II, 9, cf. 58. 2. F i g. Personificare a perfecțiunii feminine. Din minutul acela el o iubi ca pe o madonă! ALECSANDRI, O. P. 298. O blondină ștearsă, pe care elevul sărac Sandu Crai, meditatorul fetei, o luase drept o madonă. BENIUC, M. C. I, 107. ◊ (Ironic) Hai, madonă plictisită, hai la masă. CAMIL PETRESCU, T. II, 67. - Pl. madone. – Și: (neobișnuit) madoánă s. f. NEGULICI, STAMATI, D. - Din it. madonna, fr. madone.

MADOÁNĂ s. f. v. madonă.