MADONĂ s. f. 1. Pictură sau sculptură reprezentînd pe Maica Domnului; p. e x t. Maica Domnului. Cf. PONTBRIANT, D. Din cinci sărbători. . . ale Madonei s-au conservat numai trei. BARIȚIU, P. A. I, 398, cf. ALECSANDRI, P. I, 160, LM. O, cum Rafael creat-a pe madona dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surîsul blînd, vergin. EMINESCU, O. I, 30, cf. BARCIANU, ALEXI, W. E o fată foarte tînără cu un suav aer de madonă italiană. CAMIL PETRESCU, T. II, 9, cf. 58. 2. F i g. Personificare a perfecțiunii feminine. Din minutul acela el o iubi ca pe o madonă! ALECSANDRI, O. P. 298. O blondină ștearsă, pe care elevul sărac Sandu Crai, meditatorul fetei, o luase drept o madonă. BENIUC, M. C. I, 107. ◊ (Ironic) Hai, madonă plictisită, hai la masă. CAMIL PETRESCU, T. II, 67. - Pl. madone. – Și: (neobișnuit) madoánă s. f. NEGULICI, STAMATI, D. - Din it. madonna, fr. madone.