21 de definiții pentru madamă madam


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MADÁMĂ, madame, s. f. 1. (Fam.; astăzi în forma madam; urmat de nume de familie sau de prenume) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soție. 5. (Peior.) Femeie de moravuri ușoare; spec. patroană a unei case de prostituție. [Var.: madám s. f.] – Din fr. madame.

mada sf [At: DIONISIE, C. 205 / V: madam (G-D: lui madam, madamei), (pop) măd~ / S și: madame / Vc: madam, (dep) ~mo / PI: ~me / E: fr madame] 1 (Frî) Soție. 2 (Îf madam, urmat de numele de familie) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu sau despre o femeie măritată Si: cucoană, doamnă. 3 (Înv) Menajeră. 4 (Înv) Femeie de serviciu la un hotel. 5 (Înv) Guvernantă străină. 6 (Prt) Prostituată. 7 (Spc) Patroană a unui bordel.

MADÁMĂ, madame, s. f. 1. (Astăzi în forma madam) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. ♦ Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soție. 5. (Peior.) Femeie de moravuri ușoare; spec. patroană a unei case de prostituție. [Var.: madám s. f.] – Din fr. madame.

MADÁMĂ, madame, s. f. (Învechit) Doamnă. Ba mai vezi cîte-o madamă, ce torcea odată-n furcă, Cum fudulă și cochetă în cupeu ușor se urcă. BELDICEANU, P. 120. Multe închinăciuni... madamei Wimmer. KOGĂLNICEANU, S. 6. ◊ (Rar, înaintea prenumelui soțului) Într-o vreme a izbutit chiar să fie admis corist în trupa madamei Carl. GHICA, S. 62. ♦ (Ieșit din uz) Femeie din personalul de îngrijire al unui hotel. ♦ Guvernantă la copii.

MADÁMĂ s.f. (Ieșit din uz) Femeie din personalul de serviciu al unui hotel. ♦ Guvernantă la copii. [< fr. madame].

MADÁMĂ ~e f. 1) Femeie căsătorită; doamnă. 2) Femeie angajată într-o familie înstărită. /<fr. madame

madamă f. 1. dădacă străină, guvernantă; 2. (ironic) cocoană: de vrei să fi madamă de bonton AL.; 3. femeie publică. [Fr. MADAME, cu sensul, peiorativ inerent titulaturei străine (v. jupâneasă)].

*madámă f., pl. e (fr. madame, d. ma, a mea, și dame, damă). Fam. Pop. Guvernantă (dădacă) străină. Iron. Rar. Cocoană. Iron. Damă de puțină considerațiune: cocoanele nu trebuĭe să se ducă în berăria ceĭa, unde se duc toate madamele. – Se întrebuințează și un pl. n. mădămurĭ, cu înțeles și maĭ peĭorativ. Numaĭ madam, urmat de un nume de familie, are înț. de „doamnă”, dar nu se uzitează în limba scrisă, nicĭ în vorbirea gravă.

MADÁM s. f. v. madamă.

MADÁM s. f. invar. (Franțuzism, pe cale de dispariție) Termen de politețe (de obicei însoțind un nume propriu) cu care cineva denumește o femeie măritată sau cu care i se adresează; doamnă. Am scăpat... de cățelușa lui madam Știubei. C. PETRESCU, C. V. 16. Săriți! Chiriac! Spiridoane!Nu striga, madam! CARAGIALE, O. I 69. – Scris și: (după franțuzește) madame (MACEDONSKI, O. III 38).

MADÁM s.f. (Rar) Doamnă. [< fr. madame].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

madámă (înv.) s. f., g.-d. art. madámei; pl. madáme

madámă (guvernantă, femeie de serviciu, femeie de moravuri ușoare) s. f., g.-d. art. madámei; pl. madáme

madám (~ + nume de familie/prenume f.) (fam.) s. f., g.-d. lui madám

madám (doamnă) s. f., g.-d. lui madám, voc. madám


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MADÁMĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, guvernantă, jupâneasă, menajeră, nevastă, prostituată, soție, șvester, târfă.

mada s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. GUVERNANTĂ. JUPÎNEASĂ. MENAJERĂ. NEVASTĂ. PROSTITUATĂ. SOȚIE. ȘVESTER. TÎRFĂ.

MADAM s. cucoană, doamnă, (pop.) jupîneasă, (ieșit din uz) damă, (grecism înv.) chera, (italienism înv.) signoră.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

madámă (madáme), s. f.1. Duducă de origine străină. – 2. Menajeră, slujnică. – Var. madam. Mr. madamă. Fr. madame, cf. it. madama (REW 2733). Var. se folosește curent cu sensul de „doamnă”, dar nu a fost admisă în limba literară. – Der. mădămi, vb. (a trata ca pe o doamnă; refl., a o face pe doamna). Pentru mr., cf. ngr. μαντάμα, tc. madama.

Intrare: madamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mada
  • madama
plural
  • madame
  • madamele
genitiv-dativ singular
  • madame
  • madamei
plural
  • madame
  • madamelor
vocativ singular
  • mada
  • madamo
plural
  • madamelor
substantiv feminin (F999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • madam
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

madamă madam

  • 1. familiar (Astăzi în forma madam; urmat de nume de familie sau de prenume) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: doamnă 5 exemple
    exemple
    • Am scăpat... de cățelușa lui madam Știubei. C. PETRESCU, C. V. 16.
      surse: DLRLC
    • Săriți! Chiriac! Spiridoane! – Nu striga, madam! CARAGIALE, O. I 69.
      surse: DLRLC
    • Ba mai vezi cîte-o madamă, ce torcea odată-n furcă, Cum fudulă și cochetă în cupeu ușor se urcă. BELDICEANU, P. 120.
      surse: DLRLC
    • Multe închinăciuni... madamei Wimmer. KOGĂLNICEANU, S. 6.
      surse: DLRLC
    • rar Într-o vreme a izbutit chiar să fie admis corist în trupa madamei Carl. GHICA, S. 62.
      surse: DLRLC
    • comentariu Scris și: (după franțuzește) madame.
      surse: DLRLC
  • 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Femeie de serviciu la un hotel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. peiorativ Femeie de moravuri ușoare.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: