MACROBIOTICĂ s. f. Știință care cercetează posibilitățile de mărire a longevității.

MACROBIOTICĂ s.f. Știință care studiază problemele longevității. [Pron. -bi-o-, gen. -cii. / < fr. macrobiotique, cf. germ. Makrobiotik].

MACROBIOTICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul problemelor longevității. /<germ. Makrobiotik, fr. macrobiotique

macrobiotecă sf vz macrobiotică

macrobiotic, ~ă [At: EPISCUPESCU, A. 102/4 / V: (înv) ~tecă, ~ovi~ / P: ~bi-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ger Macrobiotik, fr macrobiotique] 1 sf (Rar) Disciplină medicală bazată pe un ansamblu de reguli de igienă alimentară a căror respectare se consideră că poate prelungi viața omului. 2 a Care aparține macrobioticii (1). 3 a (D. ființe; rar) Longeviv.

macroviotică sf vz macrobiotică

MACROBIOTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la macrobiotică. 2. (despre organisme) cu o viață foarte lungă; longeviv. II. s. f. știință care studiază problemele longevității. (< fr. macrobiotique)

macrobiotică (desp. ma-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. macrobioticii

macrobiotică (ma-cro-bi-o-) s. f., g.-d. art. macrobioticii

macrobiotică s. f. (sil. -cro-bi-o-), g.-d. art. macrobioticii

MACROBIOTICĂ s. f. (Astăzi rar) Disciplină medicală bazată pe un ansamblu de reguli de igienă (alimentară) a căror respectare se consideră că poate prelungi viața omului. Macroviotica este duhul științei doctoricești, care cuprinde învățătura prelungirii vieții omului. EPISCOPESCU, A. 102/4, cf. SCAVINSCHI, M. 97. Macroviotica seau regule pentru păstrarea sănătății și prelungirea vieții. AR. (1838), 142¹/₃ cf. ALBINEȚ, M. 1. Macroviotică sau methodul de a lungi viața omenească. (sec. XIX), CAT. MAN. II, 88, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ENC. AGR. - Pronunțat: -bi-o-. – Și: (învechit) macrobiótecă (BARASH, I. 147), macroviotică s. f. – Din germ. Macrobiotik, fr. macrobiotique.

MACROBIÓTECĂ s. f. v. macrobiotică.

MACROVIOTICĂ s. f. v. macrobiotică.