MACHIAVERLÎC s. n. (Formă coruptă; mai ales la pl.) Machiavelism. Ești tare, stimabile, la machiaverlicuri, tare, tare, n-am ce să zic. CARAGiALE, O. VI, 86. Un tip perfid, mieros, care se bate cu pumnul în piept pentru credințele lui democratice și lovește pe ascuns cu machiaverlîcuri. CONTEMP. 1956, nr. 499, 3/4. Pronunțat: -chi-a-. – Pl.: machiaverlîcuri. – Și: machiaverlic s. n. – De la n. pr. Machiavelli + suf. -lîc. Pentru formație, cf. paiațarlîc, pișicherlîc, zapciarlîc.