12 definiții pentru macedoromân (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACEDOROMÂN, -Ă s. m., adj. Aromân. Numele de macedoromân nu e potrivit, dat fiind că majoritatea lor nu locuiește în Macedonia. PUȘCARIU, L. R. I, 222. - Pl.: macedoromâni, -e.Macedo[nean] + român.

MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s. m., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.

macedoromân, ~ă smf, a [At: PUȘCARIU, L. R. I, 222 / Pl: ~i, ~e / E: Macedo(nean) + român] 1-9 Aromân (1-9).

MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s. m., adj. Aromân. – Macedo[nean] + român.[1]

  1. În original: s. m. și f., adj., evident greșit. Pentru s. f. v. cuv. macedoromâncă. LauraGellner

MACEDOROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația românească din sudul Peninsulei Balcanice; aromân. /macedoăneanî + român

MACEDOROMÎ́N2, -Ă, macedoromîni, -e, s. m. și f. Aromîn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

macedoromấn adj. m., s. m., pl. macedoromấni; adj. f. macedoromấnă, pl. macedoromấne

macedoromân s. m., adj. m. român


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MACEDOROMÂN s., adj. 1. s. v. aromân. 2. adj. v. aromânesc.

MACEDOROMÂN s., adj. 1. s. aromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromân, aromânesc, (rar) macedonean. (Populația ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MACEDOROMẤN, -Ă adj. și s. m. (< Macedonia + român): 1. termen folosit în sintagmele dialect macedoromân și idiom macedoromân (v.). 2. (substantivat) locuitor de origine română din Macedonia, provincie din Peninsula Balcanică, devenită stat național după destrămarea fostei Federații Iugoslave. Se consideră că macedoromânii (aromânii) sunt o ramură directă a străromânilor (protoromânilor) desprinsă din trunchiul comun odată cu venirea slavilor în Balcani, (v. aromấn și dialéct).

Intrare: macedoromân (s.m.)
macedoromân2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macedoromân
  • macedoromânul
  • macedoromânu‑
plural
  • macedoromâni
  • macedoromânii
genitiv-dativ singular
  • macedoromân
  • macedoromânului
plural
  • macedoromâni
  • macedoromânilor
vocativ singular
  • macedoromânule
  • macedoromâne
plural
  • macedoromânilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

macedoromân, -ă (persoană) macedoromână

etimologie:

  • Macedo[nean] + român
    surse: DEX '98 DEX '09