MACEDONEAN, -Ă, macedoneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Macedoniei sau macedonenilor (1), privitor la Macedonia ori la macedoneni. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean.

macedonean, ~ă [At: COD. VOR. 84/9 / V: (înv) mached~, machidean~, machid~ / Pl: ~eni, ~ene / E: Macedonia + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de bază a vechii Macedonii. 3-4 smf, a (Persoană) originară din vechea Macedonie. 5 smp Popor care locuia în vechea Macedonie. 6-7 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Republicii Macedoniei. 8-9 smf, a (Persoană) originară din Republica Macedonia. 10 smp Popor care locuiește în Republica Macedonia. 11-12 a Care aparține (vechii Macedonii sau) macedonenilor (5). 13-14 a Referitor (la vechea Macedonie sau) la macedoneni (5). 15-16 a Caracteristic (vechii Macedonii sau) macedonenilor (5). 17-18 a Care aparține (Republicii Macedonia sau) macedonenilor (10). 19-20 a Referitor (la Republica Macedonia sau) la macedoneni (10). 21-22 a Caracteristic (Republicii Macedonia sau) macedonenilor (10). 23-24 smf, a (Pop) Aromân. 25 sfa Limbă vorbită în vechea Macedonie. 26 sfa Limbă slavă vorbită în Macedonia de astăzi.

MACEDONEAN, -Ă, macedoneni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Macedoniei sau populației ei, privitor la Macedonia sau la populația ei, originar din Macedonia. – Macedonia (n. pr.) + suf. -ean.

MACEDONEAN², -Ă, macedoneni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară din Macedonia.

MACEDONEAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Macedonia. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Macedonia. (< Macedonia + -ean)

macedonean adj. m., s. m., pl. macedoneni; adj. f. macedoneană, pl. macedonene

macedonean adj. m., s. m., pl. macedoneni; adj. f. macedoneană, pl. macedonene

macedonean s. m., adj. m., pl. macedoneni; f. sg. macedoneană, pl. macedonene

MACEDONEAN s., adj. v. aromân, macedoromân.

macedonean s., adj. v. AROMÂN. MACEDOROMÂN.

MACEDONEAN, -A s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Macedonii sau era originară de acolo; (la pl.) popor care locuia în vechea Macedonie. Aristarhu machideaneanul din Solunu. COD. VOR. 84/9. Și împreunîndu-se cu dînsul și alți machedonení din cei mai de frunte au frînt pe nemici. ȘINCAI, HR. I, 156/12. ♦ Persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo ; (la pl.) popor care locuiește în Macedonia. Celelalte vreo două mii [de oi] erau ale macedonenilor. CAMIL PETRESCU, O. II, 58. 2. Adj. Care aparține Macedoniei sau macedonenilor (1), privitor la Macedonia sau la macedoneni, originar din Macedonia. O legendă macedoneană spune că frumoasele zîne ale mărei, setoase de Glasul omenesc, caută să ademenească. ... vreun cîntăreț rătăcit, ANGHEL, PR. 167. Ca structură, limba macedoneană e foarte asemănătoare cu bulgara. GRAUR, I. L. 198. ◊ Român macedonean = aromân. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită în vechea Macedonie; limba slavă vorbită în Macedonia de astăzi; (rar) aromâna. - Pl.: macedoneni, -e. – Și: (învechit) machedoneán, -ă, machidoneán, -ă, machideancán, -ă s. m., adj. – De la n. pr. Macedonia + suf. -ean.