12 definiții pentru macat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MACÁT, macaturi, s. n. (Pop.) Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. [Pl. și: macate] – Din tc. makat.

macat sn [At: NECULCE, L. 12 / V: (pop) măc~, (reg) sf / Pl: ~uri, ~e / E: tc makat] 1 (Înv) Loc acoperit cu covor, pe podea, pe care stau turcii. 2 Cuvertură brodată sau înflorată, care se pune pe pat, pe divan, mai rar pe masă. 3 Scoarță sau covor care se pune pe pereți. 4 (Reg) Țesătură țărănească de lână sau bumbac, din care se fac fețe de plapumă și de perne sau cuverturi pentru paturi.

MACÁT, macaturi, s. n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. – Din tc. makat.

MACÁT, macaturi, s. n. (Astăzi rar) Cuvertură de pat, de obicei cu broderii sau înflorituri. Două sofale late de cîte un stînjen... așternute cu macaturi roșii de Smirna. CAMIL PETRESCU, O. I 261. În colțul din fund și dinspre dreapta, patul cu macat de lăvicer. HOGAȘ, M. N. 137. Tot într-acea odaie era și patul Chiajnei, acoperit cu un macat de piei de urs. ODOBESCU, S. I 131.

MACÁT ~uri n. Cuvertură subțire, de lână sau de bumbac, brodată. /<turc. makat

MACAT s.n. (Mold.) 1. Loc (acoperit) de pe podea, pe care șed turcii. L-au pus viziriul de au ședzut înaintea viziriului pre măcat. NECULCE. Domnul nu ședi în scaun, ce șăd amîndoi pe măcat. GHEORGACHI. Am șezut alăture pe macat frumos. H 1771, 85r; cf. H 1771, 81v, 88v. 2. Cuvertură. Era făcut ca un pat lungu cît să încapă doi oameni de-a lungul și așternutul foarte frumos și macatul cu canafuri și mărgăritariu. H 1771, 94r. Care odaie era foarte frumos îmbrăcată cu macaturile ... de Hindie. $H 17792, 75v. Etimologie: tc. makat. Cf. odeal, strai (1), velință.

macat n. acoperemânt de pat. [Turc. MAKAT].

macát n., pl. urĭ și e (turc. makat, d. ar. mak’ád; ngr. makáti, bg. sîrb. makat; pol. makat, covor). Învălitoare supțire de pat în timpu zileĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

macát (pop.) s. n., pl. macáturi / macáte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

macát (macaturi), s. n. – Cuvertură. – Mr. măcate. Tc. macad (Șeineanu, II, 240; Lokotsch 1370; Ronzevalle 163), din arab. mak’ad „loc de stat”, pentru a se familiariza, în Orient se primește un loc pe patul turcesc; cf. ngr. μαϰάτι, bg., sb., pol. makat.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACAT s. n. 1. (Învechit) Loc (acoperit) de pe podea, pe care șed turcii. L-au pus viziriul de au ședzut înaintea viziriului pre măcat. NECULCE, L. 12. Domnul nu șede în scaun, ce șăd amândoi pe măcat. GHEORGACHI, LET. III, 302/37. 2. Cuvertură (brodată sau înflorată) care se așterne pe pat, pe divan, mai rar pe masă; scoarță sau covor care se pune pe pereți. Șase perine de postav cu măcatul lor (A. 1813). URICARIUL, XIV, 234. Mobilierul se compunea din două paturi de scînduri înfundate, acoperite cu saltele și perne, peste care erau întinse macaturi de lînă de Brussa. FILIMON, O. I, 178, cf. 265. Patul Chiajnei [era] acoperit cu un macat de piei de urs. ODOBESCU, S. I, 131. Parcă văz doi, trei, patru broscoi... tolăniți grămadă... cu picioarele murdare pe macatul cel mai scump al vostru. DELAVRANCEA, O. II, 358. Două paturi curat așternute. . . cu macaturi de cit gros. HOGAȘ, DR. II, 5. Îi așeză unul lîngă altul... acoperindu-i cu colțul macatului, ARDELEANU, D. 46. Două sofale. . . așternute cu macaturi roșii de Smirna. împodobite cu ciucuri venetieni de aur.CAMIL PETRESCU, O. I, 261. Un pat de scînduri. . . acoperit cu măcat de cit decolorat, BRĂESCU, A. 21. Patul mare, de fier, acoperit cu macat galben. STANCU, R. A. I, 114. Vînzătorul sta culcat Tocma-n fund pe un macat. ALECSANDRI, P. P. 137, cf. ALR II/I MN 138, 3901/836, 876, ALRM II/I h 365. ♦ (Olt., Munt., Mold.) Țesătură țărănească de lînă sau de bumbac, din care se fac fețe de plapumă și de perne sau cuverturi pentru paturi. Un tulpan închipuit din cîteva capete de macat înnădit. GALAN, Z. R. 190. Să zicem că te-ai putea învăța să faci cu acul muște-ncălecate... Dar macaturile în 32 de ițe, le-ncurci fără dor și poate. PLOPȘOR, C. 151. Macaturi de pat, de perne, H II 31, cf. 81, 89, 118, 126, 132, 147, 207, III 73, IV 157, 312, V 4, 11, XI 247, XII 240, XIV 249, XVI 161, A VI 19, 26. – Pl.: macaturi și macate (H II 214). – Și: (popular) măcát s. n.; (regional) macátă (H II 63) s. f. – Din tc. makat.

Intrare: macat
macat1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macat
  • macatul
  • macatu‑
plural
  • macaturi
  • macaturile
genitiv-dativ singular
  • macat
  • macatului
plural
  • macaturi
  • macaturilor
vocativ singular
plural
macat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macat
  • macatul
  • macatu‑
plural
  • macate
  • macatele
genitiv-dativ singular
  • macat
  • macatului
plural
  • macate
  • macatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

macat

  • 1. popular Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Două sofale late de cîte un stînjen... așternute cu macaturi roșii de Smirna. CAMIL PETRESCU, O. I 261.
      surse: DLRLC
    • În colțul din fund și dinspre dreapta, patul cu macat de lăvicer. HOGAȘ, M. N. 137.
      surse: DLRLC
    • Tot într-acea odaie era și patul Chiajnei, acoperit cu un macat de piei de urs. ODOBESCU, S. I 131.
      surse: DLRLC

etimologie: