10 definiții pentru macat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

macat sn [At: NECULCE, L. 12 / V: (pop) măc~, (reg) sf / Pl: ~uri, ~e / E: tc makat] 1 (Înv) Loc acoperit cu covor, pe podea, pe care stau turcii. 2 Cuvertură brodată sau înflorată, care se pune pe pat, pe divan, mai rar pe masă. 3 Scoarță sau covor care se pune pe pereți. 4 (Reg) Țesătură țărănească de lână sau bumbac, din care se fac fețe de plapumă și de perne sau cuverturi pentru paturi.

MACÁT, macaturi, s. n. (Pop.) Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. [Pl. și: macate] – Din tc. makat.

MACÁT, macaturi, s. n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. – Din tc. makat.

MACÁT, macaturi, s. n. (Astăzi rar) Cuvertură de pat, de obicei cu broderii sau înflorituri. Două sofale late de cîte un stînjen... așternute cu macaturi roșii de Smirna. CAMIL PETRESCU, O. I 261. În colțul din fund și dinspre dreapta, patul cu macat de lăvicer. HOGAȘ, M. N. 137. Tot într-acea odaie era și patul Chiajnei, acoperit cu un macat de piei de urs. ODOBESCU, S. I 131.

MACÁT ~uri n. Cuvertură subțire, de lână sau de bumbac, brodată. /<turc. makat

macat n. acoperemânt de pat. [Turc. MAKAT].

macát n., pl. urĭ și e (turc. makat, d. ar. mak’ád; ngr. makáti, bg. sîrb. makat; pol. makat, covor). Învălitoare supțire de pat în timpu zileĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

macát (pop.) s. n., pl. macáturi / macáte

macát s. n., pl. macáturi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

macát (macaturi), s. n. – Cuvertură. – Mr. măcate. Tc. macad (Șeineanu, II, 240; Lokotsch 1370; Ronzevalle 163), din arab. mak’ad „loc de stat”, pentru a se familiariza, în Orient se primește un loc pe patul turcesc; cf. ngr. μαϰάτι, bg., sb., pol. makat.

Intrare: macat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macat
  • macatul
  • macatu‑
plural
  • macaturi
  • macaturile
genitiv-dativ singular
  • macat
  • macatului
plural
  • macaturi
  • macaturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macat
  • macatul
  • macatu‑
plural
  • macate
  • macatele
genitiv-dativ singular
  • macat
  • macatului
plural
  • macate
  • macatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)