25 de definiții pentru maț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre s. m. și f. = scobar; (fam.) mațe-goale s. m. și f. = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte s. m. și f. = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

maț sn [At: PSALT. HUR. 118r/1 / Pl: ~e / E: ml matia] 1 (Mpl) Intestin la animale și la oameni. 2 (Pop; îs) ~ul (cel sau ăl) gros sau ~ul curului, ~ul șezutului, ~ul dosului, ~ul umblării, ~ul dâpă urmă, ~ul lupăsc Intestin gros. 3 (Pop; îs) ~ul (cel) subțire Intestin subțire. 4 (Pop; îs) ~ul orb (sau mort) Apendice. 5 (Pop; îe) A i se lărgi (sau a i se lungi) cuiva ~ul (spre ceva) A se lăcomi la ceva. 6 (Pfm; îe) A fierbe ~ele în cineva A fi foarte enervat, înfuriat. 7 (Pop; îe) A-l pătrunde la ~e A-l surprinde ceva. 8 (Îae) A-l afecta ceva. 9 (Pop; îe) A frige (sau, rar, a pătrunde) pe cineva la ~e A face cuiva un mare neajuns. 10 (Pfm; îe) A fi pestriț (sau tărcat rău, câine) la ~e sau a fi cu ~e (sau ~ele) tărcate sau bălțate ori a avea ~e pestrițe (sau negre) A fi rău la suflet. 11 (Îae) A fi zgârcit. 12 (Reg; îla) Iute (sau strâmt) la ~ Arțăgos. 13 (Reg; lpl) Organe interne ale unor ființe. 14 (Îrg) Strună făcută din maț (1). 15 (Pfm; îc) ~e-fripte Om sărac, care n-are ce mânca. 16 (Pfm; îae) Om rău Si: abraș, afurisit. 17 (Pfm; îac) Om zgârcit. 18 (Pfm; îc) ~e-pestrițe (sau ~-albastre) Om foarte zgârcit. 19 (Pfm; îac) Om rău, primejdios și nesincer. 20 (Pop; îc) ~-uscat Om foarte sărac. 21 (Pop; îc) ~e-goale sau ~-gol Om calic. 22 (Pop; îc) ~e-sparte (sau ~-rupte) ori ~-gros (sau ~-spart, ~-dă-cal) Om care mănâncă prea mult. 23 (Pop; îc) ~e-acre Om rău. 24 (Iht; reg; îc) ~e-negre Scobar (Chondostroma nasus) 25 (Atm; reg; îc) ~u-lupului Beregată. 26 (Reg; îc) ~ul-pământului Floare nedefinită mai îndeaproape. 27 (Îvp) Pântece. 28 (Îvp; prc) Stomac. 29 (Pop; îe) A cârceia la ~e sau la inimă (pe cineva) A avea crampe. 30 (Pop) Pântece al femeii ca loc unde se concepe fătul Vz măruntaie. 31 (Înv; îlav) Din (sau de) ~e De la naștere. 32 (Atm; înv) Mijloc al corpului omenesc. 33 (Fig; înv) Interior, adânc al ființei omenești Si: inimă, măruntaie, pântece, rărunchi, suflet. 34 (Pan) Tub elastic având diverse utilizări. 35 (Pan; reg) Muc de lumânare. 36 (Îvr) Șirag. 37 (Reg) Colac făcut dintr-o bucată lungă de aluat răsucită ca o căsuță de melc. 38 (Pan; pfm) Părți care alcătuiesc interiorul unui obiect, ceea ce se găsește înăuntru. 39 (Reg) Miez fibros și gelatinos în care stau sâmburii la unele fructe. 40 (Reg) Adânc.

MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre = scobar; (fam.) mațe-goale = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

MAȚ, mațe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Intestin al animalelor și păsărilor sau (popular) al oamenilor. Trimise mațele la pîrîu cu o credincioasă d-ale ei. ISPIRESCU, E. 66. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. A fi pestriț la mațe (sau cu mațele pestrițe) v. pestriț. ◊ Compus: (familiar) mațe-goale (sau fripte) = denumire disprețuitoare dată unui om sărac și lihnit de foame, p. ext. unui om pentru care cineva nu are considerație. Ajungem la sfîntul Ilie în Gorgani, – moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-vodă.... mațe-fripte după noi. CARAGIALE, O. I 46. Mațe-negre = (iht.) scobai. 2. (Învechit) Tub flexibil (de cauciuc), furtun. Trofin se duse și supse apă din butoiaș printr-un maț de cauciuc vechi. DUMITRIU, P. E. 13. Turcii înmărmureau, unii cu gura pe mațul narghilelelor, alții cu gura căscată. DELAVRANCEA, la TDRG.

MAȚ ~e n. pop. (la om și la unele animale) Parte a aparatului digestiv în formă de tub cuprinsă între stomac și anus; intestin. /<lat. matia

maț n. 1. partea tubului digestiv, lungă și împletecită, ce vine după stomac: maț de bou; 2. conduct lung și puțin larg; adaptat la o mașină hidraulică; 3. pl. intestine; fig. pestrit la mațe, cu mațe pestrițe. Mold. rău la culme. [Lat. vulg. MATTA = INTESTINA].

maț n., pl. e (lat. matia, de unde mațe, apoĭ un sing. maț). Intestin, tub digestiv: mațele de vită umplute cu carne tocată se numesc „cîrnațĭ”. Tub de caucĭuc (pl. urĭ): un maț de scos vin din butoĭ. Om cu mațe pestrițe saŭ pestriț la mațe, om răŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCURCĂTURĂ DE MÁȚE s. v. ileus, ocluziune intestinală.

MÁȚE s. pl. v. abdomen, adânc, adâncime, afund, burtă, fund, inimă, măruntaie, pântece, stomac, suflet.

încurcătură de mațe s. v. ILEUS. OCLUZIE INTESTINALĂ.

mațe s. pl. v. ABDOMEN. ADÎNC. ADÎNCIME. AFUND. BURTĂ. FUND. INIMĂ. MĂRUNTAIE. PÎNTECE. STOMAC. SUFLET.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maț (máțe), s. n.1. (Pl., înv.) Viscere. – 2. Intestin. – 3. Tub flexibil. – Mr. mațu, megl. maț(ă), istr. mǫțę. Lat. matia (Candrea, Revista Ist. Archeol., VII, 83; Pușcariu 1048; Candrea-Dens., 1070; REW 5412), cf. napol. matsse, sard. matssa; sing. refăcut după mațe, pl. normal din matia*mață, cf. megl. (Byck-Graur 36). – Der. mățar, s. m. (vînzător de mațe); măți, vb. refl. (Trans., a se sforța).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi pestriț la mațe expr. (pop.) 1. a fi rău la suflet. 2. a fi foarte zgârcit.

a o ține ca gaia-mațu expr. 1. a ține ceva strâns, ferm. 2. a insista în mod obsesiv într-o anumită direcție.

a trage pe mațele altuia expr. (intl.) a cânta la vioară.

a umple mațu’ expr. a mânca pe săturate.

a-i face cuiva mațele coadă de zmeu expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.

a-și vărsa și mațele expr. a vomita foarte mult.

încurcătură de mațe expr. (pop.) ocluzie intestinală.

Mațo Grosso expr. (glum.) intestinul gros.

mătreață cu mațe expr. (glum.) păduchi.

Intrare: maț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maț
  • mațul
  • mațu‑
plural
  • mațe
  • mațele
genitiv-dativ singular
  • maț
  • mațului
plural
  • mațe
  • mațelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maț mai ales la plural

  • 1. Intestin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intestin (s.n.) diminutive: mățișor un exemplu
    exemple
    • Trimise mațele la pîrîu cu o credincioasă d-ale ei. ISPIRESCU, E. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A fi pestriț la mațe (sau cu mațele pestrițe).
      surse: DLRLC
  • 2. popular Tub flexibil (de cauciuc).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furtun 2 exemple
    exemple
    • Trofim se duse și supse apă din butoiaș printr-un maț de cauciuc vechi. DUMITRIU, P. E. 13.
      surse: DLRLC
    • Turcii înmărmureau, unii cu gura pe mațul narghilelelor, alții cu gura căscată. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: