MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care conduce o mașină (1), supraveghează funcționarea ei, o repară etc.; mecanic. 2. S. m. și f. Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. 3. Adj. Care ține de mașini (1), care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.

MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care conduce o mașină (1), supraveghează funcționarea ei, o repară etc.; mecanic. 2. S. m. și f. (Rar la f.) Persoană care așază decorurile pe scenă, aprinde și stinge luminile, mânuiește aparatele cu efecte sonore etc. 3. Adj. Care ține de mașini (1), care se referă la mașini și la producția de mașini, propriu mașinismului. – Din fr. machiniste, germ. Maschinist.

MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, s. m. și f. Persoană care conduce o mașină sau supraveghează funcționarea ei; mecanic. Ar putea să intre mașinist la vreo moară. GALACTION, O. I 145. Mașinistul își ia mîna de pe mînerul cu care oprise trenul și se întoarce cu fața spre moș Gheorghe. SP. POPESCU, M. G. 34.

MACHINIST, -Ă s.m. și f. v. mașinist.

MAȘINIST, -Ă s.m. și f. (Poligr.) Conducător al unei mașini; mecanic. ♦ (Teatru) Cel care execută schimbarea decorurilor, aprinde și stinge luminile etc. [Var. machinist s.m.f. / cf. fr. machiniste, germ. Maschinist].

MAȘINIST, -Ă s. m. f. 1. muncitor care conduce o mașină (1); mecanic. 2. tehnician care execută schimbarea decorurilor, aprinde și stinge luminile într-un teatru etc. (< fr. machiniste, germ. Machinist)

mașinist adj. m., s. m., pl. mașiniști; adj. f., s. f. mașinistă, pl. mașiniste

mașinist adj. m., s. m., pl. mașiniști; adj. f., s. f. mașinistă, pl. mașiniste

MAȘINIST s. v. mecanic.

mașinist s.m. mecanic, <rar> motorist, <reg.> moșinar, <înv.> mecanician. Este mașinist la o moară.

MAȘINIST s. mecanic, (înv.) mecanician. (~ pe o locomotivă.)