10 definiții pentru măriuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRIÚȚĂ, măriuțe, s. f. 1. (Entom.; reg.) Buburuză. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -ri-u-] – Cf. n. pr. Măriuța.

MĂRIÚȚĂ, măriuțe, s. f. 1. (Entom.; reg.) Buburuză. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -ri-u-] – Cf. n. pr. Măriuța.

măriuță sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ri-u~ / Pl: ~țe / E: cf Măriuța] 1 (Ent; Trs; Buc; șîs ~ța popii) Buburuză (Coccinella septempunctata). 2 (Zlg; Trs) Nevăstuică (Mustela nivalis). 3 (Iht; reg) Zvârlugă (Cobitis taenia taenia). 4 (Mol; Buc) Mai2 (5) cu care se stârnește peștele de sub maluri pentru a putea fi pescuit. 5 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mol; art.) Melodie după care se execută măriuța (5).

măriuță f. 1. nume vulgar al coccinelei; 2. pește cu dungi negre și spini la cap. [Diminutiv din Maria. (cf. germ. Marienkäfer; sensul 2 face aluziune la corpul punctat al peștelui].

măriúță f., pl. e (d. mămăruță, după numele Maria). Nț. Buburuză.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măriuță (reg.) (desp. -ri-u-) s. f., g.-d. art. măriuței; pl. măriuțe

măriuță (reg.) (-ri-u-) s. f., g.-d. art. măriuței; pl. măriuțe

măriúță s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. măriúței; pl. măriúțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRIÚȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, nevăstuică, vaca-domnului, zvârlugă.

măriuță s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. NEVĂSTUICĂ. VACA-DOMNULUI. ZVÎRLUGĂ.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRIÚȚĂ s. f. I. 1. (Entom. ; Transilv. și Bucov. ; și în sintagma măriuța popii) Buburuză (Coccinella septempunctata). Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU,: ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. Dintre toate numirile cîte i le dau românii din Bucovina acestui insect, cea mai râspîndită și mai auzită este numirea buburuză și măriuță. MARIAN, INS. 107, i cf. 37, 106, 108, 424, ALR I 1889/69, 80, 90, 93, 94, 96, 178, 290, 305, 308. Măriuță , măriuță, indi-i zbura acle [= acolea] ti[-i] mărita. ALR II 4366/64, cf. 4366/95,105, 172. Măriuța popi[i], du-te-n țară și te-nsoară. ib. 4366/182. 2. (Zool. ; Transilv.) Nevăstuică (Mustela nivalis). ARH. FOLK. V, 158, cf. ALR I 1 173/96. Am văzut multe măriuțe pe la șură. CV 1952, nr. 4, 33, cf. com din LUPȘA-ABRUD. 3. (Iht. ; regional) Zvîrlugă (Cobitis taenia taenia). Cf. DAMÉ, T. 127, ȘĂINEANU, D. U. 4. (Prin nordul Mold. și Bucov.) Mai2 cu care se stîrnește peștele (de sub maluri) pentru a putea fi pescuit. Cf. ANTIPA, P. 104, 138, 147. II. (Mold.) Numele unui dans popular ; melodia după care se execută acest dans. Ne cînta din fluier: doina, care te umple de fiori, corăbiasca, măriuța. . ., de jucam pînă ce asudau podelele și ne sărea talpele de la ciubote. CREANGĂ, A. 82, cf. PAMFILE, J. II, 153, H I 85. – Pronunțat: -ri-u-. - – Pl.: măriuțe. Cf. n. pr. M ă r i u ț a.

Intrare: măriuță
măriuță substantiv feminin
  • silabație: mă-ri-u-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măriuță
  • măriuța
plural
  • măriuțe
  • măriuțele
genitiv-dativ singular
  • măriuțe
  • măriuței
plural
  • măriuțe
  • măriuțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măriuță, măriuțesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.