7 definiții pentru măturat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTURÁT s. n. Măturare. – V. mătura.

MĂTURÁT s. n. Măturare. – V. mătura.

măturat1 sn [At: COȘBUC, P. I, 144 / Pl: (rar) ~uri / E: mătura] 1-2 Măturare (1-2).

MĂTURÁT s. n. Faptul de a mătura. Pe țăran el l-a găsit Ocupat cu măturatul curții. COȘBUC, P. I 144.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂTURÁT s. măturare, măturătură. (~ul școlii.)

MĂTURAT s. măturare, măturătură. (~ școlii.)

Intrare: măturat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măturat
  • măturatul
  • măturatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măturat
  • măturatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măturat (s.n.)

etimologie:

  • vezi mătura
    surse: DEX '98 DEX '09