măscăriciune sf [At: PRAV. 224 / Pl: ~ni / E: măscări + -ciune] (Înv) 1 Vorbă, gest, purtare trivială Si: (înv) măscărie (1), (îvr) măscăritură (1), măscărnicie (1) Vz obscenitate, pornografie. 2 Vorbă sau faptă hazlie Si: (înv) măscărie (2), (îvr) măscăritură (2), măscărnicie (2) Vz bufonerie, ghidușie, poznă. 3 Lucru neserios. 4 Obicei, practică nelegiuită.

măscăriciune (înv.) s. f., g.-d. art. măscăriciunii; pl. măscăriciuni

măscăriciune (înv.) s. f., g.-d. art. măscăriciunii; pl. măscăriciuni

măscăriciune s. f., g.-d. art. măscăriciunii; pl. măscăriciuni

MĂSCĂRICIUNE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc, imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.

măscăriciune s.f. 1 (înv. și pop.) v. Imoralitate. Impudicitate. Impudoare. Inconveniență. Indecență. Licențiozitate. Necuviință. Nerușinare. Obscenitate. Pornografie. Scabrozitate. Trivialitate. Vulgaritate. 2 (înv.) v. Bufonadă. Bufonerie. Caraghioslâc. Clovnerie. Comicărie. Giumbușluc.

măscăriciune s. v. BUFONERIE. CARAGHIOSLÎC. CLOVNERIE. COMICĂRIE. GIUMBUȘLUC. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENȚĂ. NECUVIINȚĂ. NERUȘINARE. OBSCENITATE. PORNOGRAFIE. SCABROZITATE. TRIVIALITATE. VULGARITATE.

MĂSCĂRICIUNE s. f. (Învechit) Vorbă, gest, purtare trivială (v. o b s c e n i t a t e, po r n o g r a f i e); vorbă sau faptă hazlie (v. p o z n ă, g h i d u ș i e, b u f o ne r i e); (învechit) măscărie, (învechit, rar) măscăritură, măscărnicie. Cela ce va face niscare măscăriciuni, de să rîdză cetașii lui, ca un suduitoriu să va certa. PRAV. 224. Bogdan-vodă. . . iubea glumele și măscăriciuni și giocuri copilărești. N. COSTIN, LET. I A, 78/17. ♦ Lucru neserios. V. b a t j o c u r ă. După alalte nenumărate mărețe pete ce ave, și învățătura oștenirii au schimbat-o în giocuri și în măscăriciuni. CANTEMIR, HR. 203. ** Obicei, practică nelegiuită Și-i aducea lui jirtfe ceia ce să gătia să se însoare. . . și aceasta măscăriciune de la slujitorii idolilor celor didemult s-au tras (a. 1 750). GCR II, 51/18, cf. 52/40. - Pl.: măscăriciuni. – Măscări¹ + suf. -iuune.