măscăriciune sf [At: PRAV. 224 / Pl: ~ni / E: măscări + -ciune] (Înv) 1 Vorbă, gest, purtare trivială Si: (înv) măscărie (1), (îvr) măscăritură (1), măscărnicie (1) Vz obscenitate, pornografie. 2 Vorbă sau faptă hazlie Si: (înv) măscărie (2), (îvr) măscăritură (2), măscărnicie (2) Vz bufonerie, ghidușie, poznă. 3 Lucru neserios. 4 Obicei, practică nelegiuită.