10 definiții pentru măsar (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSÁR, (1) măsari, s. m., (2) măsare, s. n. (Reg.) 1. S. m. Tâmplar, dulgher. 2. S. n. Față de masă. – Masă2 + suf. -ar.

măsar [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 23 / V: mesar / Pl: (1, 2) ~i, (4) ~e / E: masă1 + -ar cf ger Tischler, mg asztalos] 1 sm Meșteșugar care face mese. 2 (Pex) Meșteșugar care face diverse lucrări de dulgherie sau de tâmplărie Vz dulgher, tâmplar. 3 smp (Reg; îf meseri) Meseni. 4 sn Față de masă.

MĂSÁR, (1) măsari, s. m., (2) măsare, s. n. (Reg.) 1. Tâmplar, dulgher. 2. Față de masă. – Masă2 + suf. -ar.

măsar m. Tr. tămplar. [Modelat după nemț. TISCHLER].

măsár m. (după germ. tischler, d. tisch, masă). Trans. Barb. Tîmplar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măsár1 (tâmplar) (reg.) s. m., pl. măsári

măsár (tâmplar) s. m., pl. măsári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂSÁR s. v. față de masă, tâmplar.

măsar s. v. FAȚĂ DE MASĂ. TÎMPLAR.

Intrare: măsar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsar
  • măsarul
  • măsaru‑
plural
  • măsari
  • măsarii
genitiv-dativ singular
  • măsar
  • măsarului
plural
  • măsari
  • măsarilor
vocativ singular
  • măsarule
  • măsare
plural
  • măsarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măsar (persoană)

etimologie:

  • Masă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98