13 definiții pentru mărita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă s. f. = rujă-galbenă. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

mărita [At: (a. 1580) CUV. D. BĂTR. II, 340/12 / Pzi: mărit (A și: reg, mărit) / E: ml maritare] 1 vr (D. femei; udp „cu” sau, pop, „după”) A se uni prin căsătorie cu un bărbat Si: a se căsători. 2 (Buc; îcs) ~-m-aș sau ~tă-mă Horă nedefinită mai îndeaproape. 3 (Îas) Melodie după care se execută această horă. 4 vr (Reg; irn; d. bărbați) A se însura stabilindu-se, prin căsătorie, în casa soției. 5 vt (Gmț; fam) A da, a vinde ceva pe un preț de nimic pentru a scăpa de el. 6 vt (Gmț; fam) A se descotorosi.

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se uni legitim, prin căsătorie, cu un bărbat, a se căsători. Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64. Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. ♦ Tranz. A da în căsătorie. Împăratul vrea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77. În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338. Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «după» sau «cu») El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294. ◊ Fig. Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195. ♦ (Regional, despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura. 2. Tranz. Fig. A vinde, a da cu preț mic ceva nefolositor sau de proastă calitate; a se debarasa de ceva. În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43.

A MĂRITÁ mărít tranz. 1) (fete, femei) A face să se mărite; a da în căsătorie; a căsători. 2) fig. (lucruri puțin trebuincioase) A vinde, mai ales cu un preț de nimic. /<lat. maritare

A SE MĂRITÁ mă mărít intranz. (despre fete, femei) A se uni prin căsătorie; a se căsători. /<lat. maritare

mărità v. a da, a lua de bărbat (vorbind de femei). [Lat. MARITARE].

3) mărít, a v. tr. (lat. marito, -áre, d. maritus, bărbat, soț; it. maritare, pv. cat. sp. pg. maridar, fr. marier). Căsătoresc (vorbind de fete). V. refl. Mă mărit. V. însor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măritá (a ~) vb., ind. prez. 3 mărítă

măritá vb., ind. prez. 1 sg. mărít, 3 sg. și pl. mărítă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRITÁ vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tânără.)

MĂRITA vb. a (se) căsători. (Ea s-a ~ de tînără.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mărita, mărit v. t. 1. a pierde ceva. 2. a da ceva de pomană. 3. a vinde ceva. 4. a scăpa de un obiect nefolositor.

Intrare: mărita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărita
  • măritare
  • măritat
  • măritatu‑
  • măritând
  • măritându‑
singular plural
  • mări
  • măritați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărit
(să)
  • mărit
  • măritam
  • măritai
  • măritasem
a II-a (tu)
  • măriți
(să)
  • măriți
  • măritai
  • măritași
  • măritaseși
a III-a (el, ea)
  • mări
(să)
  • mărite
  • mărita
  • mărită
  • măritase
plural I (noi)
  • mărităm
(să)
  • mărităm
  • măritam
  • măritarăm
  • măritaserăm
  • măritasem
a II-a (voi)
  • măritați
(să)
  • măritați
  • măritați
  • măritarăți
  • măritaserăți
  • măritaseți
a III-a (ei, ele)
  • mări
(să)
  • mărite
  • măritau
  • mărita
  • măritaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărita

  • 1. reflexiv (Despre femei) A se căsători.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căsători 3 exemple
    exemple
    • Irino, tu să mă aștepți, să nu te măriți pînă nu m-oi întoarce, că pe alta n-o să iau. BUJOR, S. 64.
      surse: DLRLC
    • Nu erau mai mult decît două săptămîni de cînd se măritase. CREANGĂ, P. 114.
      surse: DLRLC
    • Mîndruța te-a lăsat, Cu altul s-a măritat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da o fată în căsătorie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Împăratul vrea să-și mărite fata. CREANGĂ, P. 77.
        surse: DLRLC
      • În loc să-și bată capu ca să mărite pe duduca, el umblă să se însoare. ALECSANDRI, T. I 338.
        surse: DLRLC
      • Plînsese o zi întreagă cînd auzise c-or să o mărite. NEGRUZZI, S. I 73.
        surse: DLRLC
      • El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294.
        surse: DLRLC
      • figurat Iar calul... spuma alb-o mărita Cu sînge roș ce picura Din strînsele zăbale. COȘBUC, P. I 195.
        surse: DLRLC
    • 1.2. regional (Despre un soț care se stabilește la gospodăria nevestei) A se însura.
      surse: DLRLC sinonime: însura
  • 2. tranzitiv familiar A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În sfîrșit, dur la deal, dur la vale, unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra! CREANGĂ, P. 43.
      surse: DLRLC

etimologie: