12 definiții pentru mărginit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărginit, ~ă [At: MAIOR, IST. 144/12 / V: (înv) ~gen~ / Pl: ~iți, ~e / E: mărgini] 1 a Care are anumite limite, margini. 2 a (Înv) Definit. 3 a (Înv) Precis. 4 a Redus. 5-6 sm, a (Om) care are puțină inteligență, capacitate ori cultură, puțin spirit, puțin talent Si: mediocru (8-9), prost, redus. 7 av În mod redus. 8 a (D. mintea sau manifestările oamenilor) Care arată sau trădează posibilități limitate de judecată, de înțelegere. 9 a (D. mintea sau manifestările oamenilor) Lipsit de agerime, de profunzime.

MĂRGINÍT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; limitat, redus, prost; (despre calități intelectuale, sufletești etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.

MĂRGINÍT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; limitat, redus, prost; (despre calități intelectuale, sufletești etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.

MĂRGINÍT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, restrins. Sfera plăcerilor e foarte mărginită iarna. RUSSO, O. 131. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, cu orizont îngust; (despre calitățile intelectuale, sufletești etc. ale oamenilor) redus. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14. Frumoasă, tăcută, gravă, spirit mărginit, inimă seacă de orice simțimînt. BOLINTINEANU, O. 419.

MĂRGINÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MĂRGINI și A SE MĂRGINI. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă inteligență insuficientă; limitat; redus; mediocru. /v. a mărgini

mărginit a. 1. limitat; 2. fig. de puțină agerime: om mărginit.

mărginít, -ă adj. Limitat. Fig. Prost, fără inteligență: om mărginit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRGINÍT adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. circumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrâns. (Trebuințe ~.) 5. limitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

MĂRGINÍT adj. v. meschin.

MĂRGINIT adj. 1. circumscris, delimitat, demarcat, limitat. (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. limitat, redus, restrîns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrîns. (Trebuințe ~.) 5. limitat, unilateral. (O interpretare ~.) 6.* (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

Mărginit ≠ deștept, erudit, inteligent, nemărginit


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂRGINÍT, -Ă (< mărgini) adj. 1. Redus, limitat, restrâns. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, prost, redus. 3. (MAT.) Funcție m. = funcție pentru care valoarea sa, în oricare punct din domeniul său de definiție, e majorată de un număr fix. Mulțime m. = mulțime de elemente cu proprietatea că orice element al său este mai mic decât un element fix și mai mare decât un alt element fix.

Intrare: mărginit
mărginit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărginit
  • mărginitul
  • mărginitu‑
  • mărgini
  • mărginita
plural
  • mărginiți
  • mărginiții
  • mărginite
  • mărginitele
genitiv-dativ singular
  • mărginit
  • mărginitului
  • mărginite
  • mărginitei
plural
  • mărginiți
  • mărginiților
  • mărginite
  • mărginitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)