12 definiții pentru măreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măreț, ~eață [At: CORESI, EV. 388 / Pl: ~i, ~e / E: mări1 + -eț] 1 a (Pop; adesea în construcții cu verbe ca „a se ține”, „a sta”, „a se arăta”) Mândru. 2 a (Pop) Trufaș. 3 a Care trezește admirație, care impresionează Si: falnic, grandios, magnific, maiestos, (nob) mărinimos (4). 4 a Important. 5 av În mod solemn. 6 av Fastuos.

MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (Înv. și reg.) Mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios. – Mări1 + suf. -eț.

MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (Înv. și reg.) Mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios. – Mări1 + suf. -eț.

MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație; falnic, grandios, impunător, magnific. Treceai prin văile afunde, Incovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreț. NEGRUZZI, S. I 6. ♦ (Adverbial, rar) Bogat, luxos. Caragea căuta să adune cît mai curînd o avere cu care să poată trăi măreț în străinătate. GHICA, S. 37. 2. (Învechit și regional) Mîndru, semeț, arogant, fudul. Măgaru s-a făcut măreț și îngîmfat. DONICI, E. ◊ (Adverbial) Uneori ieșea în straiele-i frumoase și pășea măreț pe uliță, avînd în mînă o cîrjă de protopop. SADOVEANU, E. 116.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măréț adj. m., pl. măréți; f. măreáță, pl. măréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRÉȚ adj. 1. v. grandios. 2. grandios, impunător, maiestos, (rar) august. (Imagine ~eață.) 3. fastuos, grandios, splendid, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. v. falnic. 5. grandios, maiestos, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte ~eață.)

MĂRÉȚ adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

MĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care impresionează prin aspect, proporții sau prin perfecțiunea însușirilor sale; impunător; grandios; monumental. 2) depr. (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; îngâmfat; încrezut; fudul; semeț; mândru; falnic; înfumurat. /a mări + suf. ~eț

măreț a. 1. care are ceva mare în sine: oraș măreț; 2. fig. foarte frumos: priveliște măreață; 3. care se crede mare.

măréț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. mare și suf. ). Strălucit, magnific, impunător: armată măreață. Strălucit, glorios: mărețele războaĭe ale luĭ Ștefan cel Mare. Rar. Mîndru, trufaș: om măreț. Adv. În mod măreț: armata se desfășura măreț.

măréț adj. m., pl. măréți; f. sg. măreáță, g.-d. art. măréței, pl. măréțe

MĂREȚ adj. 1. grandios, impozant, impunător, maiestos, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 2. grandios, impunător, maiestos, (rar) august. (Imagine ~.) 3. grandios, splendid, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.) 5. grandios, maiestos, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte ~.)

măreț adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

Intrare: măreț
măreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măreț
  • mărețul
  • mărețu‑
  • măreață
  • măreața
plural
  • măreți
  • măreții
  • mărețe
  • mărețele
genitiv-dativ singular
  • măreț
  • mărețului
  • mărețe
  • măreței
plural
  • măreți
  • măreților
  • mărețe
  • mărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)