12 definiții pentru măreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măreț, ~eață [At: CORESI, EV. 388 / Pl: ~i, ~e / E: mări1 + -eț] 1 a (Pop; adesea în construcții cu verbe ca „a se ține”, „a sta”, „a se arăta”) Mândru. 2 a (Pop) Trufaș. 3 a Care trezește admirație, care impresionează Si: falnic, grandios, magnific, maiestos, (nob) mărinimos (4). 4 a Important. 5 av În mod solemn. 6 av Fastuos.

MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (Înv. și reg.) Mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios. – Mări1 + suf. -eț.

MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (Înv. și reg.) Mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios. – Mări1 + suf. -eț.

MĂRÉȚ, -EÁȚĂ, măreți, -e, adj. 1. Care trezește admirație; falnic, grandios, impunător, magnific. Treceai prin văile afunde, Incovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreț. NEGRUZZI, S. I 6. ♦ (Adverbial, rar) Bogat, luxos. Caragea căuta să adune cît mai curînd o avere cu care să poată trăi măreț în străinătate. GHICA, S. 37. 2. (Învechit și regional) Mîndru, semeț, arogant, fudul. Măgaru s-a făcut măreț și îngîmfat. DONICI, E. ◊ (Adverbial) Uneori ieșea în straiele-i frumoase și pășea măreț pe uliță, avînd în mînă o cîrjă de protopop. SADOVEANU, E. 116.

MĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care impresionează prin aspect, proporții sau prin perfecțiunea însușirilor sale; impunător; grandios; monumental. 2) depr. (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; îngâmfat; încrezut; fudul; semeț; mândru; falnic; înfumurat. /a mări + suf. ~eț

măreț a. 1. care are ceva mare în sine: oraș măreț; 2. fig. foarte frumos: priveliște măreață; 3. care se crede mare.

măréț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. mare și suf. ). Strălucit, magnific, impunător: armată măreață. Strălucit, glorios: mărețele războaĭe ale luĭ Ștefan cel Mare. Rar. Mîndru, trufaș: om măreț. Adv. În mod măreț: armata se desfășura măreț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măréț adj. m., pl. măréți; f. măreáță, pl. măréțe

măréț adj. m., pl. măréți; f. sg. măreáță, g.-d. art. măréței, pl. măréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRÉȚ adj. 1. v. grandios. 2. grandios, impunător, maiestos, (rar) august. (Imagine ~eață.) 3. fastuos, grandios, splendid, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. v. falnic. 5. grandios, maiestos, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte ~eață.)

MĂRÉȚ adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

MĂREȚ adj. 1. grandios, impozant, impunător, maiestos, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 2. grandios, impunător, maiestos, (rar) august. (Imagine ~.) 3. grandios, splendid, strălucitor, (înv.) vederos. (Un spectacol ~.) 4. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, maiestos, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.) 5. grandios, maiestos, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte ~.)

măreț adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

Intrare: măreț
măreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măreț
  • mărețul
  • mărețu‑
  • măreață
  • măreața
plural
  • măreți
  • măreții
  • mărețe
  • mărețele
genitiv-dativ singular
  • măreț
  • mărețului
  • mărețe
  • măreței
plural
  • măreți
  • măreților
  • mărețe
  • mărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)