27 de definiții pentru măr (pom)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măr1 sm [At: ST. LEX. 17574 / Pl: meri / E: ml melus] (Bot) 1 Pom din familia rozaceelor, cu frunze ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus malus). 2 (Fam; îlav) De florile ~ului Fără rost. 3 (Îal) Fără un scop anumit. 4 (Rar; îe) A trăi ca în flori de ~ A duce o viață fericită, lipsită de griji. 5 (Pop; îs) ~ul mirelui (sau de la nuntă) Creangă de măr împodobită cu turte, mere etc. 6 (Pex; îas) Colac mare împodobit cu mere, care se face la țară, la nuntă, și se aduce în biserică pentru a fi sfințit de preot. 7 (Îs) ~ul de cununie Creangă de măr împodobită cu daruri, pentru sărbătorirea unui an de la cununie. 8 (Bot; reg; îc) ~-auriu Bulbuci (Trollius europaeus). 9 (Bot; reg; îc) ~ul-cucului Iarbă-de-lungoare (Lysimachia punctata). 10 (Bot; reg; îc) ~-gutui Gutui (Cydonia vulgaris). 11 (Bot; reg; îc) ~ul-porcului Ciumăfaie (Datura stramonium). 12 (Bot; reg; îc) ~ul strigoiului Strigoaie (Veratrum album). 13 (Trs; îc) ~ul-lupului Plantă cu flori galbene dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară Si: (reg) remf (Aristolochia clematitis). 14 (Bot; reg; îae) Omag (Aconitum napellus). 15 (Bot; reg; îae) Dalac (Paris quadrifolia). 16 (Bot; reg; îae) Iarba-fiarelor (Vincetoxium officinale).

MĂR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica).Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris).Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus.

MĂR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica).Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris).Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus.

MĂR1, meri, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu frunze ovale, păroase și cu flori albe-trandafirii, care se cultivă pentru fructele sale comestibile; crește și în stare sălbatică prin păduri (Pirus malus). Mărul m-a primit întinzîndu-mi spre îmbrățișare crengi fără frunziș. C. PETRESCU, S. 14. Se pierde în grădină printre merii înfloriți. BASSARABESCU, V. 26. Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului. JÁRNIK-BÎRSEANU, D. 276. ◊ Loc. adv. De florile mărului = degeaba, fără rost, fără scop. Nu se poate să mi se fi zis de florile mărului să păstrez aceste oscioare. ISPIRESCU, E. 59.

MĂR1 meri m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii și fructe comestibile. * ~ pădureț măr sălbatic cu fructe mici și foarte acre. De florile ~ului fără nici un rost; în zadar. A trăi ca în flori de ~ a fi fericit. /<lat. melus

măr m. (pl. meri), pom ale cărui roade sunt bune de mâncate (Pirus malus); de florile mărului, în zadar, fără folos. ║ n. (pl. mere), poamă rotundă și plină, de sâmburi a mărului: merele crețești și domnești sunt foarte gustoase; mărul lupului, aconit. [Lat. vulg. MELUM = clasic malum]. ║ adv. ca un măr: a fost bătut măr.

1) măr m., pl. merĭ (lat. pop. melus, cl. mâlus; it. melo). Pomu care produce mere (pirus malus saŭ malus communis). De florile măruluĭ saŭ cuculuĭ, în zadar, fără folos: a munci de florile măruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măr1 (pom) s. m., pl. meri

măr2 (fruct) s. n., pl. mére

măr-gutúi s. m., pl. meri-gutúi

măr-gutúi (pom) s. m., pl. meri-gutúi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRUL-CÚCULUI s. v. iarbă-de-lingoare.

MĂRUL-PÓRCULUI s. v. ciumăfaie, laur.

mărul-cucului s. v. IARBĂ-DE-LINGOARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

măr (meri), s. m. – Arbore fructifer (Pirus malus). – Megl., mr., istr. mer. Lat. melus, în loc de malus, cf. gr. μῆλον (Densusianu, Hlr., 71; Pușcariu 1023; Candrea-Dens., 1048; REW 5272; Meyer-Lübke, Ital. Gr., 27; Rosetti, I, 57), cf. alb. moljë (Philippide, II, 647), it. melo.Der. măr, s. n.; mere, s. f. pl. (Banat, fructe); merișor (var. merișoară), s. m. (arbust; Pirus baccata; afin, Vaccinum vitas idaea); merar, s. m. (vînzător de mere); meret, s. n. (livadă de meri); meriș, s. n. (livadă cu meri); meriu, adj. (verde ca mărul).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măr, meri, s.m. – (bot.) Arbore fructifer (Malus pumila). Maramureșul „dispune de o varietate aleasă și o cantitate enormă de fructe, atunci când e an fructifer. Înainte de război (1918), numeroase piețe din orașele Europei centrale, ca și cele din Viena, erau alimentate cu fructele Maramureșului, și anume cu mere și pere” (Papahagi, 1925: 98). Fructele se consumau crude, dar și uscate. Coaja și frunzele de măr se foloseau la prepararea vopselelor (galben, roșu și negru). Utilizat și în magia erotică: „Mâncând un măr, dacă găsești în el nouă sâmburi, îi pui sub perină și vezi cu cine te căsătorești” (Calendar, 1980: 36). ♦ (med. pop.) Tonic muscular, diuretic, depurativ, răcoritor, gastric, laxativ etc. (Dumitru, 1992: 159). – Lat. pop. melus, în loc de malus (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, Rosetti, cf. DER; DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARISTOLOCHIA L., MĂRUL LUPULUI, fam. Aristolochiaceae. Gen originar din zonele continentale și calde ale globului, cca 298 specii, erbacee sau arbuști cu tulpini volubile. Flori (perigonul, la bază umflat, este cilindric, rotund sau oblong, spre vîrf gîtuit, încovoiat sau îndoit, cu marginea lărgită, lobată sau ca o limbuță lățită, 6 stamine, rar 4-10 sau mai multe, filamentele și anterele lipite de stil, ovar cu 6, rar 4 loji) verzi, galbene sau pătate, singulare. Frunze alterne, nedentate, simple sau cu 3-5 lobi, reniforme, ovate, cordat-ovate, nervate. Fruct, capsulă cu multe semințe.

MALUS Mill., MĂR, fam. Rosaceae. Gen originar din Europa, Asia și America, 30 specii, arbuști și arbori rezistenți la secetă și ger. Flori (5 petale mai lungi decît sepalele, 5 sepale, cca 15-20 stamine, antere galbene, 3-5 stile unite la bază, ovar cu cîte 2 semințe, 5 loji) în raceme umbelate, pedunculate. înfloresc, majoritatea, primăvara. Fruct cărnos (poamă). Frunze caduce, simple, alterne, serate sau lobate, însoțite de stipele.

NICANDRA Adans., MĂRUL DE PERU, fam SoLanaceas. Gen cu o singură specie în Peru: Nicandra physalodes (L.) Gaerln. Anuală, erbacee, erectă, cca 0,90 m înăllime, bogat ramificată. Flori (5 sepale, 5 stamine, ovar cu 3-5 loji) mari, albastre, campanulate, solitare. Înflorește vara-toamna. Fructe în formă de mere mici. Frunze dentate, cerate.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

măr, mere s. n. 1. sân mic de femeie și ferm. 2. (mar.) vârful catargului.

a bate măr expr. a bate foarte rău.

de florile cucului / mărului expr. 1. de plăcere. 2. fără motiv.

Intrare: măr (pom)
măr (pom) substantiv masculin
substantiv masculin (M26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măr
  • mărul
  • măru‑
plural
  • meri
  • merii
genitiv-dativ singular
  • măr
  • mărului
plural
  • meri
  • merilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)