11 definiții pentru mărăraș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărăraș ssg [At: LM / E: mărar + -aș] 1-2 (Pop; șhp) Mărar (1) (care nu a ajuns la maturitate) Si: (rar) mărărel (1-2). 3 Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe, care formează umbele mari Si: (reg) chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, joină, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor, (nob) inate (Oenanthe phelladrium). 4 (Bot; reg; îc) ~-de-friguri Păducherniță (Lepidium ruderale). 5 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Mol; art.) Melodie după care se execută mărărașul (5). corectată

MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica).Mărar + suf. -aș.

MĂRĂRÁȘ s. m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion-de-apă (sau -de-baltă) (Oenanthe aquatica).Mărar + suf. -aș.

MĂRĂRÁȘ s. m. Diminutiv al lui mărar. Foițică mărăraș. PĂSCULESCU, E. P. 198. Frunză verde mărăraș, Am drăguț păcurărași Vine seara-aduce caș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410.

MĂRĂRÁȘ ~i m. (diminutiv de la mărar) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, toxică, cu flori mici albe, foarte asemănătoare cu mărarul. /mărar + suf. ~aș

mărăráș m. O plantă umbeliferă acŭatică (oenánthe phellándrium saŭ phellándrium aquáticum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRĂRÁȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

MĂRĂRAȘ s. (BOT.) 1. mărărel. (Foaie verde ~.) 2. (Oenanthe aquatica) (reg.) joină, chimion-de-apă, chimion-de-baltă, cucuțică-de-bălți, mărariu-bălților, petrunjelul-broaștelor.

MĂRĂRAȘ-DE-FRÍGURI s. v. păducherniță.

mărăraș-de-friguri s. v. PĂDUCHERNIȚĂ.

Intrare: mărăraș
mărăraș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărăraș
  • mărărașul
  • mărărașu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mărăraș
  • mărărașului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)