11 definiții pentru mănușar (persoană) mânușar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. (Înv.) S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.

mănușar [At: LB / V: mân~, ~șer / Pl: (1-3) ~i, (4-6) ~e / E: mănușă + -ar] 1 sm Persoană care confecționează mănuși (1). 2-3 sm (Înv) (Fabricant sau) negustor de mănuși. 4 sn Mănușă (1) de protecție folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte. 5 sn (Reg; îf mănușer) Andrea pentru împletit mănuși (1). 6 sn (Trs; îf mănușer) Parte alcătuită de obicei din două lemne lungi, fixate între ele printr-un altul mai scurt, așezat perpendicular, care se adaugă la sanie, la car sau la căruță fără leuci pentru a le prelungi, când se cară lemne Si: (reg) telegău.

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.

MĂNUȘÁR1, mănușari, s. m. Lucrător care confecționează mănuși.

MĂNUȘÁR1 ~i 1) Persoană care confecționează mănuși. 2) Vânzător de mănuși. /mănușă + suf. ~ar

mănușár m. Fabricant orĭ vînzător de mănușĭ.

MÂNUȘÁR s. m. v. mănușar.

mânușar m. fabricant sau vânzător de mânuși.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mănușár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușári

mănușár (persoană) s. m., pl. mănușári

Intrare: mănușar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănușar
  • mănușarul
  • mănușaru‑
plural
  • mănușari
  • mănușarii
genitiv-dativ singular
  • mănușar
  • mănușarului
plural
  • mănușari
  • mănușarilor
vocativ singular
  • mănușarule
  • mănușare
plural
  • mănușarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânușar
  • mânușarul
  • mânușaru‑
plural
  • mânușari
  • mânușarii
genitiv-dativ singular
  • mânușar
  • mânușarului
plural
  • mânușari
  • mânușarilor
vocativ singular
  • mânușarule
  • mânușare
plural
  • mânușarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mănușar (persoană) mânușar

  • 1. Persoană care confecționează mănuși; fabricant sau negustor de mănuși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Mănușă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09