8 definiții pentru măiuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂIÚȚ, măiuțe, s. n. (Pop.) Măiug. – Mai2 + suf. -iuț.

măiuț sn [At: DDRF / Pl: ~e / E: mai2 + -uț] 1-12 (Reg; șhp) Măieț (1-12). 13 (Reg; la războiul de țesut) Muierușcă (6). 14 (Reg; la războiul de țesut) Amnar. 15 (Reg; la războiul de țesut) Tălpig. 16 Unealtă cu care se bate brânza ca să se îndese în putină. 17 Lopățită cu care se bate cânepa.

MĂIÚȚ, măiuțe, s. n. Măiug. – Mai2 + suf. -iuț.

MĂIÚȚ, măiuțe, s. n. Diminutiv al lui mai3; lopățică cu care se bate cînepa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măiúț (pop.) s. n., pl. măiúțe

măiúț s. n., pl. măiúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂIÚȚ s. v. femeiușcă, iapă, muierușcă, schimbător, tălpig.

măiuț s. v. FEMEIUȘCĂ. IAPĂ. MUIERUȘCĂ. SCHIMBĂTOR. TĂLPIG.

Intrare: măiuț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măiuț
  • măiuțul
  • măiuțu‑
plural
  • măiuțe
  • măiuțele
genitiv-dativ singular
  • măiuț
  • măiuțului
plural
  • măiuțe
  • măiuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măiuț

etimologie:

  • Mai + sufix -iuț.
    surse: DEX '09 DEX '98