MĂIUȚ s. n. (Regional) Diminutiv al lui m a i². Cf. DDRF. I. 1. Cf. mai² (I). Cf. REV. CRIT. IV, 145, ALR II 6670/53. 2. Cf. mai² (II 3). Cf. A I 22, 34, 35, 36. 3. Cf. mai² (II 5) (Roșia-Beiuș). ALR II 4379/310. II. 1. Nume dat mai multor părți ale războiului de țesut: a) muierușcă. Cf. A I 35, 36 ; b) amnar. Cf. ib. 20, 24, 26 ; c) tălpig (Tărcăița- Beiuș). ib. 24. 2. Unealtă cu care se bate brînza ca să se îndese în putină (Lazuri de Beiuș-Beiuș). Cf. A I 23. 3. Lopățică cu care se bate cînepa. Cf. CADE. - Pl.: măiuțe. – Mai² + suf. -uț.