9 definiții pentru măcinat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCINÁT1 s. n. Măcinare. – V. măcina.

MĂCINÁT1 s. n. Măcinare. – V. măcina.

măcinat1 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: măcina] 1-3 Măcinare (1-3). 4 (Fig) Zbucium. 5 Erodare. 6 Sfărâmare. 7 Surpare.

MĂCINÁT 1 s. n. Măcinare. Oamenii, pîn’ să le vină rîndul măcinatului, zăboveau cu drag la moara fermecată. ANGHEL-IOSIF, C. E. 25.

măcinat a. redus în pulbere. ║ n. lucrarea de a măcina: măcinatul grâului.

măcinát n., pl. urĭ. Acțiunea de a tot măcina: măcinatu grîuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCINAT s. măcinare, măciniș, (rar) măcinătură. (~ grîului.)

Intrare: măcinat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcinat
  • măcinatul
  • măcinatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măcinat
  • măcinatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcinat (s.n.)

etimologie:

  • vezi măcina
    surse: DEX '09 DEX '98