5 definiții pentru măcelărit (adj.)
Explicative DEX
MĂCELĂRIT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Tăiat, ciopârțit, sfârtecat; masacrat. ♦ Fig. Zdrobit, frânt. – V. măcelări.
MĂCELĂRIT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Tăiat, ciopârțit, sfârtecat; masacrat. ♦ Fig. Zdrobit, frânt. – V. măcelări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
măcelărit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: măcelări] 1 Tăiat în bucăți. 2 (D. mulțimi) Ucis cu sălbăticie. 3 (Fig; rar) Zdrobit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCELĂRIT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Ucis în mod sîngeros; ciopîrțit, schilodit. Nu mai putu de bucurie cînd îi văzu [pe zmei] măcelăriți. ISPIRESCU, L. 256.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
măcelărit2, -ă adj. I 1 (despre ființe, colectivități etc.) decimat, distrus, exterminat, masacrat, nimicit, <pop. și fam.> stârpit. Ciuma a lăsat în urmă regiuni pustii, populații măcelărite. 2 (pop.; despre animale moarte sau sacrificate ori despre părți ale corpului lor) v. Ciopârțit2. Sfârtecat. Sfâșiat. II fig. (pop.; despre ființe sau despre forța lor fizică ori psihică) v. Dărâmat2. Distrus. Epuizat. Extenuat. Frânt. Istovit. Lânced. Moale. Prăpădit. Rupt. Secat2. Secătuit. Sfârșit2. Sleit2. Stins2. Stors2. Surmenat. Terminat2. Topit2. Trudit. Uzat. Vlăguit. Zdrobit.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Tezaur
MĂCELĂRIT 2, -Ă adj. Tăiat, ciopîrțit, sfîrtecat; masacrat. Cf. PONTBRIANT, D. Nu mai putu de bucurie, cînd îi văzu măcelăriți. ISPIRESCU, L. 256, cf. DDRF. F i g. Măcelărit, porumbul s-a dus să moară-n sale. I-au mai rămas pe cîmpuri doar gleznele tăiate. LESNEA A. 112. ♦ F i g. (Rar) Zdrobit, frînt. Era cu totul măcelărit de trudă și bătaie. ȘEZ. III, 130. - Pl.: măcelăriți, -te. – V. măcelări.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
măcelărit, măcelărităadjectiv
- 1. Ciopârțit, masacrat, schilodit, sfârtecat, tăiat. DEX '09
- 1.2. Ucis în mod sângeros. DLRLC
- Nu mai putu de bucurie cînd îi văzu [pe zmei] măcelăriți. ISPIRESCU, L. 256. DLRLC
-
etimologie:
- măcelări DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.