măcelărit², -ă adj. I 1 (despre ființe, colectivități etc.) decimat, distrus, exterminat, masacrat, nimicit, <pop. și fam.> stârpit. Ciuma a lăsat în urmă regiuni pustii, populații măcelărite. 2 (pop.; despre animale moarte sau sacrificate ori despre părți ale corpului lor) v. Ciopârțit². Sfârtecat. Sfâșiat. II fig. (pop.; despre ființe sau despre forța lor fizică ori psihică) v. Dărâmat². Distrus. Epuizat. Extenuat. Frânt. Istovit. Lânced. Moale. Prăpădit. Rupt. Secat². Secătuit. Sfârșit². Sleit². Stins². Stors². Surmenat. Terminat². Topit². Trudit. Uzat. Vlăguit. Zdrobit.