4 definiții pentru măcelărit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCELĂRÍT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Tăiat, ciopârțit, sfârtecat; masacrat. ♦ Fig. Zdrobit, frânt. – V. măcelări.

MĂCELĂRÍT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Tăiat, ciopârțit, sfârtecat; masacrat. ♦ Fig. Zdrobit, frânt. – V. măcelări.

măcelărit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: măcelări] 1 Tăiat în bucăți. 2 (D. mulțimi) Ucis cu sălbăticie. 3 (Fig; rar) Zdrobit.

MĂCELĂRÍT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Ucis în mod sîngeros; ciopîrțit, schilodit. Nu mai putu de bucurie cînd îi văzu [pe zmei] măcelăriți. ISPIRESCU, L. 256.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂCELĂRIT 2, -Ă adj. Tăiat, ciopîrțit, sfîrtecat; masacrat. Cf. PONTBRIANT, D. Nu mai putu de bucurie, cînd îi văzu măcelăriți. ISPIRESCU, L. 256, cf. DDRF. F i g. Măcelărit, porumbul s-a dus să moară-n sale. I-au mai rămas pe cîmpuri doar gleznele tăiate. LESNEA A. 112. ♦ F i g. (Rar) Zdrobit, frînt. Era cu totul măcelărit de trudă și bătaie. ȘEZ. III, 130. - Pl.: măcelăriți, -te. – V. măcelări.

Intrare: măcelărit (adj.)
măcelărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcelărit
  • măcelăritul
  • măcelăritu‑
  • măcelări
  • măcelărita
plural
  • măcelăriți
  • măcelăriții
  • măcelărite
  • măcelăritele
genitiv-dativ singular
  • măcelărit
  • măcelăritului
  • măcelărite
  • măcelăritei
plural
  • măcelăriți
  • măcelăriților
  • măcelărite
  • măcelăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcelărit (adj.)

etimologie:

  • vezi măcelări
    surse: DEX '09 DEX '98